Ion Cristoiu: Grație USRPLUS în România nu se mai discută despre PNRR, ci despre introducerea masturbării în programa școlară!

Jurnalistul Ion Cristoiu scrie, în această dimineaţă pe propiul blog despre noile controverse iscate în contextul introducerii în şcoli a educaţiei sexuale. Altfel spus, jurnalistul este de părere că în aceste momente, România ar trebuie să discute despre Planul Naţional de Reziliență și Redresare. Redăm integral editoriul publicat de jurnalist:

La Bruxelles sunt adoptate pe bandă rulantă de către Comisia Europeană Planurile de Redresare și Reziliență trimise de țările Uniunii Europene.
Ce înseamnă asta?
Așa cum am mai scris, pentru accesul la banii repartizați de UE, o țară membră trebuie să întocmească un Plan de Național de Relansare și Reziliență. După încheierea lucrărilor, PNRR e adoptat de Guvernul Țării respective și, devenit oficial, e trimis la Bruxelles. Aici PNRR trebuie aprobat de Comisia Europeană. După aprobare, propunerea de aprobare e înaintată Consiliului UE. Consiliul trebuie să se pronunțe în termen de o lună de la primirea propunerii. Dacă e aprobată propunerea de către Consiliu, țara respectivă are acces la finanțare. Așa se explică efortul uriaș depus de unele țări – Portugalia, de exemplu – pentru a depune cât mai repede un PNRR astfel întocmit încât să fie aprobat fără probleme. Până la intrarea la judecata Comisiei, PNRR-ul unei țări e supus verificării de către o mașinărie de tehnicieni.

Ce s-a întâmplat cu PNRR-ul României?
A fost retrimis de mașinăria tehnică a Uniunii Guvernului României, pentru a fi refăcut, de trei ori până acum. Ultima oară mașinăria l-a retrimis cu atât de multe observații încât Guvernul României a cerut trei luni de lucru la PNRR. Retrimiterea a avut loc pe 10 iunie 2021. Până azi – 23 iunie 2021 – Comisia a aprobat deja mai multe PNRR-uri, cum ar fi: Portugalia, Italia, Spania, Grecia, Luxemburg, Danemarca, Slovacia, Austria, Letonia.
Potrivit păsuirilor cerute de România, PNRR-ul nostru va fi luat în discuție de Comisia Europeană, pentru a fi aprobat sau nu, abia în septembrie 2021.

Că au fost aprobate PNRR-urile Portugaliei, Italiei, Spaniei nu trebuie să ne surprindă pe noi, românii. Pentru noi, suferind încă, la 30 de ani de la Căderea Comunismului, de Sindromul țărilor foste comuniste, echivalent cu Sindromul celor care au avut blenoragie, sau mai precis al celor despre care s-a știut c-au avut blenoragie, realizarea de către țările din Vest a unui punct important din procesul de obținere a banilor de la Bruxelles, nu trece drept o surpriză. Altă Lume! Au aflat românii la primirea veștii amintindu-și că nu mai departe de 1989 un occidental dădea gata la noi o profesoară emerită cu o pereche de ciorapi cumpărați la duty free-ul de la aeroport.
Din câte se vede le-au fost aprobate PNRR-urile și la două foste surate de Lagăr: Slovenia și Letonia, ultima fiind chiar o fostă republică sovietică.

Banii de la Bruxelles au fost din iulie 2020 subiectul principal al campaniei de propagandă și agitație a regimului Iohannis. În conflict cu adevărul și cu bunul simț, o sumă de bani repartizată țării noastre pentru a ne conforma Green Deal a apărut, în discursurile de la Cotroceni și Victoria, ca un Cadou de Moș Crăciun primit de România pentru a-și rezolva toate problemele economice, sociale și chiar politice, rămase nerezolvate de la Carol I încoace. Noi am zis în numeroase rânduri că o astfel de poleire a unei sume de bani, care nu e cadou, ci un soi de împrumut și acela condiționat, este una din marile păcăleli postdecembriste ale Poporului român de către Politrucii ajunși întâmplător la Putere. Ce-am zis noi n-are importanță. Importanță are că de un an deja venirea banilor de la Bruxelles apare ca un moment istoric crucial de proporțiile Marii Uniri de la 1918. Pentru realizarea Marii Uniri, Puterea de la vremea respectivă n-a precupețit nici un efort, începând cu cel militar și terminând cu cel diplomatic.

S-a întâmplat la fel cu întocmirea PNRR?
Firește că nu.

Putem vorbi de un efort al Puterii pentru a realiza Noua Mare Unire în condițiile în care, după cea de a doua retrimitere a PNRR, Guvernul nu s-a dat peste cap să-l termine în câteva zile, ci a cerut păsuire de o lună, de la 30 aprilie la 31 mai 2021? Putem vorbi de un efort al Puterii de a obține Banii legendarizați, cei de care depinde – pare-se – chiar intrarea noastră în veac, când, după ce pe 10 iunie 2021, PNRR-ul ne-a fost retrimis a treia oară, Guvernul a cerut o păsuire de trei luni? Păi dacă suma de bani e atât de importantă pentru țară, de ce n-a fost dat gata PNRR-ul, potrivit observațiilor de la Bruxelles, într-o săptămână de la 10 iunie 2021. Cu cât e dat mai repede (evident, în forma cerută de Bruxelles) cu atât PNRR-ul e aprobat mai repede și cu atât mai repede vin banii.

Suntem în 24 iunie 2021.
De la retrimiterea PNRR au trecut două săptămâni.
Ați mai auzit ceva despre PNRR? În ce stadiu sunt lucrările de refacere? Când va fi trimis Comisiei spre aprobare?
Se mai lucrează la el?

Dacă venirea banilor de la Bruxelles echivalează pentru România cu o Nouă Mare Unire, cum se face că în spațiul public nu se discută despre PNRR, ci despre dreptul copilului de a ști de la școală nu dacă Dunărea trece și prin România, ci cum se poate masturba.
Să credem că pentru Putere din punctul de vedere al interesului național locul banilor de la Bruxelles l-a luat învățarea copiilor cum să se masturbeze?