Prolactina este hormonul principal care controlează inițierea și menținerea lactației. Deși nivelurile ridicate de prolactină sunt normale în timpul sarcinii, în perioada postpartum și alăptării, rareori, valorile rămân crescute și în afara perioadelor descrise. La persoanele sănătoase, concentrațiile de prolactină cresc și ca răspuns la stimuli fiziologici precum somnul, stresul fizic și emoțional, efortul fizic, actul sexual și hipoglicemia; Există și cazuri în care nu se poate identifica clar cauza valorilor crescute ale prolactinei, această formă numindu-se hiperprolactinemie idiopatică și care, în cele mai multe cazuri, se remite spontan, fără tratament.
Prolactina este secretată de hipofiza anterioară (adenohipofiză) și este controlată de hipotalamus. Principalul compus chimic care reglează secreția de prolactină este dopamina, care inhibă eliberarea acesteia din hipofiză. Prolactina este, de asemenea, eliberată de hipofiză ca răspuns la hormonul eliberator de tirotropină (TRH) și la alți factori.
Hiperprolactinemia este cea mai frecventă tulburare hipotalamo-hipofizară întâlnită în endocrinologia clinică. Cauzele patologice ale hiperprolactinemiei includ: adenomul hipofizar secretant de prolactină (prolactinom, tumoră hipofizară benignă – mai frecventă la femei decât la bărbați, reprezentând aproximativ 40% din totalul tumorilor hipofizare), afecțiuni funcționale sau organice ale hipotalamusului, hipotiroidismul primar, compresia tijei hipofizare, leziuni ale peretelui toracic, insuficiența renală, sindromul ovarelor polichistice și tumorile ectopice.
În lipsa tratamentului, hiperprolactinemia duce adesea la complicații pe termen lung, precum: pierderea libidoului, galactoree (secreție anormală de lapte), oligomenoree sau amenoree și infertilitate la femeile aflate în perioada premenopauzală (ducând la dificultăți în obținerea unei sarcini), iar la bărbați, la pierderea libidoului, impotență, infertilitate și hipogonadism. Atât femeile (aflate în premenopauză sau postmenopauză), cât și bărbații pot prezenta o scădere a masei musculare, osteopenie și osteoporoză, mai ales dacă afecțiunea persistă mai mulți ani.
:format(webp)/https://bzi.ro/wp-content/uploads/2026/11/imag2.png)
Prolactinoamele pot apărea, rareori, în copilărie sau adolescență. La fete pot fi observate tulburări ale ciclului menstrual și galactoree, în timp ce la băieți sunt frecvente întârzierea dezvoltării pubertare și hipogonadismul. Opțiunile terapeutice sunt aceleași ca în cazul pacienților adulți.
În general, concentrațiile serice ale prolactinei sunt direct proporționale cu dimensiunea tumorii la pacienții cu prolactinoame. Macroadenoamele (cu diametrul >10 mm) sunt, de regulă, asociate cu concentrații serice ale prolactinei de peste 250 ng/mL, iar o concentrație care depășește 500 ng/mL confirmă diagnosticul de macroprolactinom. Concentrațiile serice moderat crescute ale prolactinei nu constituie un indicator sigur pentru a stabili prezența unui adenom hipofizar secretor de prolactină.
După inițierea tratamentului medicamentos pentru prolactinoame, nivelurile prolactinei ar trebui să scadă semnificativ la majoritatea pacienților; la 60% – 80% dintre aceștia, se poate ajunge la valori normale. Lipsa scăderii nivelurilor de prolactină poate indica tumori rezistente la terapiile convenționale cu agoniști dopaminergici cu acțiune centrală; cu toate acestea, există un subgrup de pacienți la care tumora se micșorează, în ciuda persistenței hiperprolactinemiei. Pacienții la care nu se observă nici scăderea nivelurilor de prolactină, nici micșorarea tumorii ar putea necesita măsuri terapeutice suplimentare.
În cazul pacienților la care se observă o discrepanță între dimensiunea tumorii hipofizare și nivelul crescut al prolactinei, trebuie efectuată o investigație pentru a exclude valori fals scăzute ale prolactinei serice (fenomenul „hook” sau „efectul de cârlig”), utilizând metoda diluțiilor seriate. Numeroase medicamente pot determina creșterea concentrației de prolactină, inclusiv: estrogenii, blocanții receptorilor dopaminergici (de exemplu, fenotiazinele), antagoniștii dopaminei (de exemplu, metoclopramid, domperidonă), alfa-metildopa, cimetidina, opioidele, medicamentele antihipertensive, precum și diverse antidepresive și antipsihotice.
:format(webp)/https://bzi.ro/wp-content/uploads/2026/11/img3.png)
La pacienții cu hiperprolactinemie asimptomatică, se recomandă evaluarea prezenței macroprolactinei (prolactină legată de imunoglobuline). Gradul de detecție a macroprolactinei variază în funcție de metoda imunanalitică utilizată pentru măsurarea prolactinei. Această metodă prezintă o reactivitate scăzută față de majoritatea formelor de macroprolactină. Evaluarea pentru macroprolactină este indicată la subiecții cu hiperprolactinemie asimptomatică sau în situațiile în care investigațiile imagistice hipofizare nu oferă rezultate concludente.
Determinarea nivelului seric al prolactinei nu este recomandată în timpul sarcinii la pacientele cu prolactinoame. În acest context, rezultatele testului nu pot fi interpretate și pot duce la investigații inutile, cauzate de valori ale prolactinei mai mari decât cele normale.
În cadrul Laboratoarelor Praxis efectuăm determinarea Prolactinei și a BIG-Prolactinei (Macroprolactina, PEG). Se recomandă ca recoltarea să se efectueze à jeun (pe nemâncate) și să se evite stările de stres și efort fizic înainte de recoltare, deoarece acestea pot determina valori fals crescute ale analizelor. De asemenea, este indicat să se precizeze dacă se administrează medicamente care pot interfera cu rezultatele. Se va recolta un vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator și serul rezultat în urma centrifugării va fi analizat prin metoda CLIA (Chemiluminiscență).
Biolog principal Țifui Maria Ștefania
Investigații Medicale Praxis, Iași