Laboratoarele Praxis – Hormonul de creștere (HGH): când este utilă determinarea și ce ne spune cu adevărat?

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Hormonul de creștere, cunoscut sub denumirea de GH (Growth Hormone) sau HGH (Human Growth Hormone), este produs de hipofiză și are un rol important în creșterea organismului, dezvoltarea masei musculare și osoase și reglarea metabolismului.

Deși este numit „hormon de creștere”, rolul său nu se limitează la copilărie. HGH continuă să fie secretat și la adult, contribuind la menținerea compoziției corporale, a masei osoase și musculare și a metabolismului.

Un aspect esențial pentru înțelegerea analizei este faptul că secreția HGH este pulsatilă. Nivelul hormonului poate varia foarte mult în funcție de momentul zilei, somn, alimentație, efort fizic și alți factori. De aceea, o singură determinare a GH din sânge poate avea o valoare diagnostică limitată.

Un HGH scăzut într-o probă izolată nu înseamnă automat deficit de hormon de creștere.

În anumite situații, medicul poate recomanda teste dinamice de stimulare, care evaluează capacitatea organismului de a produce GH atunci când secreția hormonală este stimulată.

Atunci ce este IGF-1?

Un alt marker important este IGF-1 (Insulin-like Growth Factor 1).

Majoritatea efectelor de creștere ale HGH sunt mediate prin IGF-1, produs în principal la nivel hepatic. Spre deosebire de HGH, IGF-1 are o variație mai redusă pe parcursul zilei și poate oferi o imagine mai integrată a activității axului HGH–IGF-1.  Totuși, nici IGF-1 nu trebuie interpretat izolat. Valorile sale sunt influențate de vârstă, status nutrițional, obezitate, afecțiuni hepatice și alte condiții.

Când poate fi investigat deficitul de hormon de creștere?

La copil, evaluarea poate fi indicată atunci când există:

– statură mică sau încetinirea vitezei de creștere;

– modificarea traiectoriei de creștere;

– suspiciune de afectare hipofizară;

–  anumite boli genetice sau structurale asociate cu deficitul de HGH.

La adult, deficitul de HGH este mai rar și apare în special în contextul unor afecțiuni hipotalamo-hipofizare, intervenții chirurgicale, tumori sau traumatisme craniene.

Dacă există suspiciunea unei secreții excesive persistente de HGH, medicul endocrinolog utilizează investigații specifice, inclusiv IGF-1 și teste dinamice, în funcție de context.

La adult, secreția excesivă cronică de hormon de creștere poate determina acromegalie, în timp ce la copil, înainte de închiderea cartilajelor de creștere, poate determina gigantism.

HGH este un hormon dificil de interpretat, iar rezultatele pot varia în funcție de metoda analitică și de standardizarea utilizată.

De aceea, rezultatul trebuie evaluat împreună cu intervalul de referință al metodei, unitățile de măsură și contextul clinic. Diferențele dintre metodele de dozare pot influența interpretarea rezultatelor.

Pentru diagnostic, endocrinologul corelează rezultatul cu vârsta, dezvoltarea și tabloul clinic, IGF-1 și, atunci când este necesar, cu rezultatele testelor dinamice de stimulare sau supresie.