Liviu Vornicu: Surprinzătoare lume bogată ….

Analistul Liviu Vornicu, cetățean româno-american cu studii economice atât în România, cât și în Statele Unite, expune noile temeri ale lumii bogate.

Acum câteva zile s-a încheiat o nouă reuniune anuală a Forumului Economic Mondial, cunoscut drept reuniunea de la Davos. La sesiunea din 2024 au fost invitați, ca și în anii precedenți, politicieni atent selectați, oficiali guvernamentali din zone de interes, elite economice și experți în diverse domenii. Potrivit unor surse jurnalistice anonime, de această dată organizatorii și invitații lor au avut surpriza de a fi întâmpinți cu o solicitare neașteptată, sub forma unei scrisori deschise. Prin această scrisoare, ce purta semnătura a peste 250 de miliardari și milionari, semnatarii cereau guvernelor lor să le majoreze taxele și impozitele.

Motivul acestei suprinzătoare solicitări din partea unor bogați ai lumii ar fi fost, conform surselor, inegalitatea în societate pe care solicitanții o consideră foarte mare și care ar fi atins un punct critic. Mai mult, costul acestei inegalități ar spori de la zi la zi creând un risc semnificativ pentru economie, societate și stabilitate ecologică. Sursele sunt de părere că de fapt această elită ar fi mai mult îngrijorată de resentimentele în plină creștere a celor mulți și năpăstuiți față de cei aflați în vârful scării veniturilor, lucru constatat mai ales începând cu marea criză financiară din 2008.

stirilebzi.ro

Se anunță tarife mai mici vara aceasta la biletele de avion! Despre ce destinații este...

Stirile PROTV

„A fost înfricoșător”. Case evacuate și școli închise după cel mai puternic cutremur din ultimii...

Câțiva specialiști, care au analizat cu atenție textul scrisorii, consideră că nervozitatea din societate nu se datorează faptului că oamenii ar fi invidioși pe cei care sunt capabili să profite pe o piață așa-zisă liberă. Mai degrabă, resentimentul își are rădăcinile în sistemul corporatist, care îi recompensează pe cei care manipulează procesul politic.

În pofida unei aparente sincerități, este greu de crezut că în spatele acestei solicitări nu se află un plan bine ticluit. În opinia experților în economie, dacă semnatarii scrisorii ar dori să pună cu adevărat capăt inegalității, care alimentează furia populară, ar fi mai indicat să înceteze să mai ceară creșterea taxelor și să solicite, în schimb, încetarea programelor și politicilor guvernamentale de care beneficiază cei bogați și puternici. Printre acestea se numără programe bancare, ce subvenționează marile corporații, reglementări în materie de sănătate și siguranță, care cartelizează piețele în timp ce nu reușesc să protejeze consumatorii, și politica externă intervenționistă, care îmbogățește complexul militar-industrial în timp ce majoritatea populației devine mai săracă și mai vulnerabilă la atacuri teroriste.

Numeroși economiști americani au menționat de-a lungul vremii că Rezerva Federală este principala cauză a inegalității. Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere că a fost creată la cererea bancherilor și aprobată în grabă de Congres chiar înainte de Crăciun, când puțini americani erau atenți. Mulți americani au devenit conștienți de modul în care banca centrală își adaptează politicile în beneficiul elitelor financiare după prăbușirea financiară din 2008. Totodată, guvernul Statelor Unite, cu ajutorul tipăririi de bani de către Rezerva Federală, a salvat marile instituții financiare, în timp ce americanii de rând au avut de suferit.

Acțiunile Rezervei Federale din 2008 nu au fost primele de acel fel. De-a lungul timpului, banca centrală americană a mai acordat asistență financiară marilor firme corporații. În anii 1990, de exemplu, era o obișnuință ca Rezerva Federală, pe atunci condusă de Alan Greenspan, să injecteze bani pe piață ca răspuns la crize aparente. Această activitate a băncii a fost numită de către presa vremii „injecția lui Greenspan”. Banii noi erau de mare ajutor marilor companii și proprietarilor lor bogați, dar în același timp reduceau semnificativ puterea de cumpărare a majorității americanilor. Cetățenii americanii din clasa de mijloc și din clasa muncitoare sunt cei mai afectați de inflație, care este definită în mod corect ca fiind pomparea de bani în economie de către banca centrală, reducând astfel puterea de cumpărare a dolarului.

Pe o piață liberă reală, majoritatea oamenilor vor putea avea un nivel de trai satisfăcător, ceea ce i-ar face să recunoască faptul că „super-bogații” și-au câștigat averile oferind bunuri și servicii, care au servit nevoilor și dorințelor consumatorilor, oferind în același timp locuri de muncă bune și salarii substanțiale concetățenilor. În schimb, într-o „economie mixtă” susținută de un sistem monetar fiduciar, omul obișnuit va suferi o erodare constantă a nivelului său de trai datorită politicilor inflaționiste ale băncii centrale, în timp ce capitaliștii de cumetrie continuă să prospere. Aceasta este o rețetă perfectă pentru instabilitate socială, ceea ce se prefigurează la orizont atât în țările dezvoltate, cât și în țări precum România.

Miliardarii și milionarii, care sunt îngrijorați de efectele dezastruoase ale creșterii resentimentelor față de inegalitatea veniturilor ar trebui să susțină abrogarea tuturor programelor federale, care îi răsplătesc pe capitaliștii de cumetrie, inclusiv a programelor care se prefac că asigură apărarea națională. De asemenea, ar trebui să depună eforturi considerabile pentru impunerea verificării periodice a activităților băncii centrale cu scopul prevenirii unor evenimente care pot afectă puternic economia națională, iar în situația în care sunt descoperite anomalii să se ia măsuri urgente de rezolvare. Mai mult, Rezerva Federală ar trebui reformată din temelii pentru a alinia toate activitățile sale la noile cerințe economice și pentru a elimina suspiciunile ce aplanează asupra modalităților prin care elaborează politica monetară.

Cu toate acestea, o bancă centrală nu poate să activeze fără sprijinul politicului, iar dacă oamenii politici nu își îndeplinesc menirea pentru care au fost aleși, atunci o parte din vina producerii acestor inegalități aparține clasei politice. În cazul în care politicienii dovedesc incompetență sau acționează doar pentru interesul propriu, cetățenii ar trebui să evalueze foarte atent candidații la diverse funcții politice, iar atunci când sunt chemați la vot să-i elimine din opțiunile lor, indiferent de simpatii. Cetățenii țărilor cu probleme economice majore și mari discrepanțe sociale ar trebui să realizeze că după modul cum acționează în timpul campaniilor electorale, dar și în viața cotidiană depinde bunăstarea prezentă și viitoare a lor și a copiilor lor.