Mâncarea oferită la sfințirea casei nu este doar un prilej de a aduna familia și prietenii, ci și o formă de respect și recunoștință față de divinitate. Acest obicei este adânc înrădăcinat în cultura românească, o tradiție care aduce pace și protecție asupra locuinței și a celor care trăiesc în ea.
Slujba Aghiasmei mici sau Sfințirea cea mică a apei, are denumirea populară de sfeștanie. Aceasta poate fi săvârșită de către preot fie în biserică, fie în casele celor credincioși. Preotul stropește credincioșii cu apă sfințită, în timp ce cântă troparul, în cele patru cardinale, pentru a alunga pe cel potrivnic, adică pe cel rău.
Mâncare pentru sfințirea casei
Oamenii care vor ca preotul să le sfințească locuințele trebuie să se pregătească corespunzător, respectând tradiția și regulile. Înainte să ajungă preotul, aceștia trebuie să pregătească o masă cu câteva lucruri esențiale, printre care și mâncare.
Pâinea și sarea sunt elemente fundamentale ale oricărei mese tradiționale și ocupă un loc central în ceremonia de sfințire a casei. Pâinea, simbol al vieții și al prosperității, este adesea pregătită în casă, sub formă de colac sau pită, și adusă în fața preotului pentru a fi binecuvântată. Sarea, pe de altă parte, este un simbol al purității și protecției.
Cozonacul, acest desert îndrăgit de toți românii, este nelipsit de la sfințirea casei. Cu aromele sale bogate de nucă, cacao sau rahat, cozonacul aduce o notă de sărbătoare și bucurie. El este, de asemenea, un simbol al belșugului și al dragostei familiale.
Un alt preparat esențial la sfințirea casei sunt sarmalele. Aceste rulouri savuroase de carne tocată, învelite în foi de varză murată sau viță-de-vie, sunt simbolul ospitalității și al hărniciei gospodinei. Sarmalele sunt adesea considerate mâncarea de sărbătoare, fiind prezente la orice eveniment important din viața românilor.
La finalul mesei de sfințire a casei, vinul și coliva sunt adesea servite pentru a încheia slujba. Vinul, în sepcial cel roșu, este un simbol al sângelui lui Hristos și este asociat cu bucurie și sărbătoare. Coliva, pe de altă parte, este un preparat făcut din grâu fiert, miere și nucă, are o puternică semnificație religioasă, fiind un simbol al vieții veșnice și al legăturii dintre cei vii și cei adormiți.
Când se sfințește locuința
O casă poate fi sfințită atunci când este renovată sau atunci când în aceasta s-a făcut curățenie generală sau atunci când locuința se schimbă. De cele mai multe ori, credincioșii nu se mulțumesc cu o singură sfințire a locuinței, astfel ei solicită preotului să oficieze slujba de sfințire a casei, o dată pe an, sau chiar mai devreme. Unii credincioși cheamă preotul în fiecare lună pe data de 1, pentru a sfinți locuința.
Cei care locuiesc în casa care urmează să fie sfințită, este de preferat să se spovedească. Casa trebuie să fie curățată cât mai bine, deoarece nu este indicat să facem rugăciuni și să stropim cu apă sfințită pentru a curăți casa de cele rele, dacă aceasta este murdară.
Creștinii trebuie să se pregătească pentru slujba sfeștaniei așezând o măsuță orientată spre răsărit, pe care vor așeza următoarele: un vas cu apă curată; un pahar cu ulei curat; un bețișor înfășurat la unul din capete cu vată; lumânări; tămâie și busuioc. Iată rugăciunile de seară pentru liniștea sufletească. Pe masă mai pot fi puse următoarele: o pâine, untdelemn și puțin vin, care după cum s-a precizat simbolizează roadele pământului date de Dumnezeu spre hrana noastră, pentru a fi binecuvântate.
Cei prezenți la slujba de sfințire vor sta în spatele preotului, ca la biserică. Preotul va sta în fața mesei amenajate special. Toți vor sta cu fața către răsărit. Harul lui Dumnezeu vine acolo unde este chemat, astfel harul lui Dumnezeu se pogoară în timpul slujbei de sfințire a apei, doar peste apa pregătită din timp pentru acest lucru și nu peste toată apa care există și în alte locuri. Prin urmare, mâncarea pentru sfințirea casei este foarte importantă și aceasta trebuie aleasă cu atenție.