Manuela Hărăbor, declarații emoționante. Care este relația dintre fiul acesteia și tatăl său, Dan Chișu

Andrei, fiul Manuelei Hărăbor, diagnosticat cu autism, are acum 27 de ani și nu și-a cunoscut tatăl. Actrița spune însă că ea l-a iertat pe Dan Chișu că nu și-a recunoscut băiatul și nu-i poartă ranchiună.

Ani buni, Manuela Hărăbor s-a bătut în instanță pentru a obține o pensie alimentară pentru Andrei, fiul său, de la Dan Chișu. Regizorul nu și-a recunoscut însă niciodată copilul, care acum are deja 27 de ani.

Chișu declara, la un moment dat, că actrița, cu care avusese o relație de scurtă durată, era căsătorită în acel moment și că niciodată nu au avut planuri serioase în doi.

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

Manuela Hărăbor și-a asumat, de voie, de nevoie, atât rolul de mamă, cât și pe cel de tată și și-a crescut singură fiul, căruia nu i-a lipsit niciodată nimic. Acum, la ani distanță, actrița a mărturisit că nu a ținut niciodată ranchiună și supărare din cauza celor întâmplate. Mai mult, ea a spus că pe tatăl copilului său l-a iertat de mult:

”Eu iert foarte ușor. Mă supăr ușor, sunt ca un foc de paie. Nu țin ranchiună și supărare cu nimeni. Da, l-am iertat de mult, așa cum am iertat pe oricine”.

Până în prezent, deși a iubit intens, actrița nu a avut prea mult noroc în dragoste. S-a căsătorit pentru prima oară când era foarte tânără și nepregătită pentru un mariaj, așa că acesta s-a încheiat cu un divorț. Nici a doua oară nu a fost să fie, Manuela Hărăbor bifând astfel două căsnicii eșuate.

Totuși, nu ar zice nu unei noi tentative:

”Abia am împlinit 51 de ani, nu știu ce-mi rezervă viitorul. Dar niciodată nu e prea târziu. Dacă va îngădui Dumnezeu, de ce nu, da, aș îmbrăca din nou rochia de mireasă”.

”Mai sunt momente când sunt slabă, când clachez!”

Manuela Hărăbor recunoaşte că nu rezistă 24 de ore din 24 la un program atât de intens cum solicită de obicei terapia unui bolnav de autism:

”Mai sunt multe moment când sunt slabă, când nu mai am putere, când clachez. De fiecare dată îmi spun acelaşi lucru . Acel puţin înseamnă să te ridici şi să o iei de la capăt!‘‘

”Nu sunt nici pe departe eroul zilei!”

Ea refuză şi azi, după trei decenii de când îşi creşte singură copilul bolnav de autism postura de ”erou”:

”Nu sunt nici pe departe eroul zilei. Cazul meu şi al fiului meu e mai mediatizat doar fiindcă eu sunt o persoană publică. Dar există multe, multe alte cazuri ale unor oameni necunoscuţi care nu au sau nu vor să se plângă. Cu cazuri mult mai dificile decât al meu. Ne confruntăm zi după zi cu aceste lucruri, dar ştim totodată că ne-a dat Dumnezeu şi puterea de a rezista‘‘.