MARIUS OPREA – OPINIE: Nu sînt doar ”pioneri” şi ”utecişti”: cine votează USR-PLUS, îi votează, de fapt, pe moştenitorii Securităţii. În frunte cu Coldea

Am mai scris deja despre cum a luat fiinţă partidul PLUS, în sufrageria unui fost anchetator al Securităţii, Alexandru Iordache. Nu e un accident, ci, în opinia mea, un păcat originar şi o ”marcă” nu a unui partid ori ”alianţe”, ci a unui nou curent în politică. Acesta se vrea ”nou”, dar nu e, ”curat”, dar nu e, ”fără hoţie”, dar… nu e decît un ochean întors, prin care se poate vedea în depărtare silueta unui securist, sub un cer cenuşiu.  

PLUS, partidul creat în sufrageria unui securist

Alexandru Iordache, fostul colonel de la cercetările penale ale Securităţii din Calea Rahovei, în mintea căruia s-a născut ideea partidului PLUS, a fost suficient de precaut încît să-şi dea seama că el n-are ce să caute în politică. Şi-a împins din spate ”beizadeaua”, pe Adrian, aşa cum aveau să facă mai mulţi. Acesta e genul de tînăr care are nevoie de imunitate parlamentară: abia a fost scăpat de tată (care înainte să se retragă ca notar, a fost consilier atît la Justiţie, cît şi în MAI) de un dosar penal, după accidentarea unui poliţist. Aşa că Adrian Iordache a ajuns vicepreşedintele partidului PLUS. La fel ca şi soţia lui Iulia, fiică tot de securist. Nu e poveste şi nici ficţiune: despre această poveste sordidă a ”clanului Iordache” aş putea scrie o carte, inclusiv cu capitole poliţiste cu mafia arabă şi contrabandă, folosindu-se ca paravan persoane cu handicap (nevăzători).  Am dovezi pentru toate.  

De Dacian Cioloş, ce să mai spunem? ”Terist” la Securitate, sub protecţia miliţianului Virgil Ardelean, ”Vulpea” care a ajuns şef la ”doi şi-un sfert” după ’89, acesta n-a fost un ”pifan” oarecare. Dacian Cioloş a supravegheat casa Doinei Cornea – iar după regulile stricte de atunci, această misiune o putea primi numai după un instructaj de specialitate la Securitate, la Serviciul de Filaj. Cu gradul aferent absolvirii lui şi apoi cariera deschisă, în interiorul ”aparatului”. Întreruptă de ”accidentul” din decembrie ’89, ea a fost probabil reluată sub oblăduirea noilor structuri – căci în CV-ul lui Cioloş apar nişte goluri inexplicabile, la începutul anilor ’90.

Au fost mai multe asemenea semne de întrebare, de-a lungul timpului, privind originea ”lupilor tineri” din politica românească, reprezentaţi de Alianţa USR-PLUS şi a legăturii lor cu un trecut plin de schelete prin dulapuri, întrebări care s-au mulitiplicat, atunci cînd aceştia au încercat să-i exonereze, în politica lor de cadre, pe foştii ”colaboratori minori ai Securităţii” – care n-ar fi avut ”discernămînt”, cînd şi-au turnat colegii şi profesorii. Mulţi dintre cei din urmă, după cum am mai scris, cu nume şi prenume, au fost victime directe ale delaţiunilor ”inocenţilor”. Dar s-a renunţat la acest criteriu discutabil, abia după reacţia negativă a opiniei publice. Asta nu înseamnă că nu-l şi aplică de facto. N-avem de unde să ştim.

Sînt, însă, o mulţime de date care arată că prea mulţi  dintre liderii alianţei, prezenţi pe liste, ori deja prin funcţii sînt fii şi nepoţi de securişti, că părinţii, unchii şi mătuşile lor au avut legături directe cu Securitatea şi moştenitorii ei, sau sînt oameni de afaceri în strînsă conexiune cu ”serviciile”. Pe care şi ei înşişi, useriştii, le-au sprijinit direct, şi nu că asta ar fi ceva rău, dar au făcut-o prin acţiuni la limita legii şi care n-au nimic cu apărarea securităţii României. 

Într-un alt plan, al valorilor, Alianţa USR-PLUS este în esenţă o formaţiune politică într-adevăr ”tînără”, reprezentînd aripa întinerită a ideologiei marxiste, care perpetuează ateismul militant şi care a înlocuit ”lupta de clasă” cu lupta împotriva ”clasei politice”, adică a partidelor parlamentare care asigură pluralismul politic. Nu vor penali în funcţii publice, dar îşi aduc, pe uşa din dos, rudele penale la contracte cu statul şi la pricopsire pe banul public, atunci cînd nu sprijină ei înşişi, direct şi pe faţă ori mai discret, serviciile secrete şi afacerile foştilor ofiţeri ai acestora, pe o mulţime de Coldea, care îşi lustruiesc epoleţii, în aşteptarea stelelor de generali. Stele pe care un preşedinte darnic în promovări le va arunca pe umerii lor, atunci cînd tinerii lor protejaţi vor ajunge la putere.

Da, o Românie fără hoţie. Fără penali în funcţii publice, adică nu furată aşa, pe firimituri. Ci luată cu totul în antrepriză directă, de partidul unic USR-PLUS, înnoitor şi global, aşa cum e el, drăguţul, şi cu noua ordine mondială cu tot, cu băieţii din umbră, în frunte cu Coldea, păpuşarul lor şef, moştenitori ai Securităţii şi ”tăticii” serviciilor, la pupitrul de comandă.

Guvernul Cioloş a întărit ”statul paralel”

După instalarea lui Iohannis în locul lui Traian Băsescu, Florian Coldea s-a simţit pe cai mari, cam cum s-au simţit securiştii după ce s-au dezmeticit după Revoluţie şi şi-au dat seama că le-a dispărut stăpînul Ceauşescu, şi acum pot ”juca” doar pentru ei. Coldea a mers pe două planuri: în plan politic să legifereze ”statul paralel” şi să-şi întărească ”reprezentarea” politică şi să facă rost de bani. A făcut şi o greşeală, subestimîndu-l pe Iohannis, care, nevrînd să se lase cu totul pe mîna lui Coldea (acesta învăţase ceva din lecţia Traian Băsescu, care s-a trezit cu familia vînată de ”binomul” SRI-DNA, pe care-l năşise), şi-a plasat un om de încredere, pe Eduard Helvig, la SRI. Florian Coldea s-a lăsat amăgit de aparenţe, ba chiar şi-a permis, cum spunea o sursă de încredere, fost prieten de ”sufragerie”, să-l socotească pe Helvig ”bleg”.

Prima problemă a rezolvat-o uşor. Ministrul justiţiei, Raluca Prună, a fost hotărîtă de la bun început. Ea s-a arătat de-a dreptul  de partea ”serviciilor”, fără să-şi bată capul prea tare şi fără să-şi facă probleme. Părea că e ”de-a casei”. Şi era, de fapt. Fiică a lui Vasile Prună, care apare pe lista securiştilor din MAE publicată de ”defectorul”  Mircea Răceanu, condamnat iniţial la moarte de Ceauşescu şi pe care practic l-a salvat Revoluţia, este aşchia care n-a sărit departe de trunchi. Ministra Prună a fost o susţinătoare a ”Şcolii doctorale a SRI-ului”, invenţia lui Coldea, unde s-au făcut ”teze” pe bandă, ca plăcintele.

Doamna Prună a fost, pe faţă, ucenica ”gîndirii” lui Coldea, sprijinind SRI-ul să rămînă ”organ de cercetare penală”. Fără nicio jenă, ministra tehnocrată a justiţiei spunea în toamna anului 2016: ”faţă de forma iniţială, în varianta de OUG adoptată de Guvern a apărut o prevedere prin care lucrătorii SRI pot fi desemnaţi organe de cercetare penală speciale pentru punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică”. Iată cum, ne spune doamna Prună, din senin, ceva ”a apărut” într-o hotărîre de guvern, peste noapte! Ghici, de unde? Premierul Cioloş n-a avut, fieşte, nimic de obiectat.

Numai schimbarea radicală a politicii SRI-ului, sub noua conducere a lui Eduard Helvig, care s-a îngrozit de dimenisunile ”caracatiţei” şi a răspuns presiunii publice, a dus la denunţarea vestitelor ”protocoale secrete”, care după mintea guvernanţilor tehnocraţi, de fapt nu mintea lor, ci a lui Coldea, ar fi devenit literă de lege. Deşi Raluca Prună a fost de mai multe ori întrebată public dacă a lucrat în SIE (era răzbunarea lui Băsescu, care ştia ”jocul”, a întrebat-o chiar şi el), aceasta evitat un răspuns. În cele din urmă, a spus: ”Cred că cel mai bine ar fi să vă duceţi să întrebaţi la SIE, în mod transparent, care a fost relaţia lor cu mine”. Nici n-ai şti ce să crezi, despre ministra Prună. Insolenţă ori ignoranţă?

N-a mai fost mult ca Florian Coldea să ducă lucrurile pînă la capăt: să pună mîna pe tot ”tortul”. Adică pe USR, pentru că PLUS-ul îl avea deja în buzunar. A început prin şubrezirea lui Nicuşor Dan, prin îndepărtarea principalului său ”sponsor” şi lobbyist, Matei Păun, acuzat că e omul ruşilor, într-un scandal în care a sacrificat un pion neimportant, pe soţul Clotildei Armand, candidata ”eşuată” la limită la Primăria Sectorului I. Apoi, plănuia să-l dea jos cu totul, ca să lipească cele două felii. Debarcarea sa bruscă de la SRI, de către Helvig, l-a făcut pe Coldea să urgenteze mersul lucrurilor. Nu-şi putea permite să scape lucrurile din mînă, pentru că nu le mai putea coordona prin SRI şi avea nevoie să aibă control absolut asupra ”jucăriei” sale politice. Prilejul de a-l debarca pe Nicuşor Dan, prin oamenii săi deja ”verificaţi”, Ghinea şi Barna, i s-a oferit cu prilejul poziţionării USR-ului faţă de referendumul pentru familie. Nu i-a fost greu ca, la sfîrşitul lunii mai, în 2017, Coldea să-şi stîrnească ”progresiştii” şi să-l facă pe Nicuşor, ale cărui sensibilităţi creştine le cunoştea, să plece. A procedat cam cum a făcut Iohannis cu liberalii, cînd s-a aşezat în locul lui Crin Antonescu. Pe 31 mai 2017, Nicuşor Dan şi-a anunţat demisia: ”E o chestiune de onoare. Nu e nimic dramatic. O majoritate a decis să meargă într-o anumită direcţie. Nu cred că direcţia asta e bună”. Ori ştia, ori simţea, că nu e bine să pui partidul de-a dreptul în buzunarul lui Coldea. Oricum, nu mai voia să facă parte din acest joc.

”Băieţii şcoliţi” de la Sănătate şi lobby-ul cu origini în Securitate

Alt ministru ”tehnocrat” al ”teristului” Cioloş de la Filajul Securităţii a fost Vlad Voiculescu, de la Sănătate. A fost bursier al Institutului Aspen, a cărui filială în România a fost creată de Nic Voiculescu, cel mai mare ”lobbyist” pe piaţa medicamentelor din România, care  a dictat practic, prin ”consultanţa” acordată firmelor farmaceutice, ce anume e bun şi ce nu în materie de sănătate. În timpul guvernului ”anticorupt” Cioloş, a făcut-o prin fostul bursier Aspen pe care-l cheamă, deloc coincidenţă, tot Voiculescu.

Nic Voiculescu e văr primar cu tatăl lui Vlad Voiculescu. Tatăl lui Nic Voiculescu a fost şeful DIE la Viena. Tatăl lui Vlad Voiculescu a fost informator (dovedit de CNSAS în instanţă) al aceleiaşi Securităţi – fiind verificat, a fost deconspirat conform legii, pentru că avea diplomă şi beneficii de ”revoluţionar”. Să spunem că mai puţin contează trecutul, dar poate contează că mulţi dintre oamenii ”lobbystului” Nic Voiculescu de pe piaţa farmaceutică au umplut schema ministerului sănătăţii, condus de nepotul său ”de-al doilea”.

Între aceştia, şi un ziarist: Vlad Mixich (acum, dacă nu mă înşel, ajuns colaborator al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismumului, pe care îl conduce Alexandra Toader, fosta consilieră a lui Klaus Iohannis, care mi-a făcut pustiul de bine să mă dea afară din institutul pe care l-am creat, dar mult mai mult, să oprească orice căutare prin investigaţii arheologice a victimelor comunismului. Ce face domnul Mixich în locul meu la IICCMER, n-am idee). Ca om al lui Nic Voiculescu în Ministerul Sănătăţii, condus de ”Vlăduţ”, lui Mixich (şi el fost bursier Aspen) i se pregătise un contract de consultanţă, pentru 6.000 de euro pe lună, dar cineva a dat drumul în presă draftului contractului.

Totuşi, ziaristul, care-i ridicase deja osanale lui Vlad Voiculescu la Hotnews, înscriindu-l în circuitul ”persoanelor publice” şi aducîndu-l chiar în postura de cel mai mediatizat ministru al cabinetului Cioloş, nu putea rămîne pe margine: a fost numit vicepreşedinte la Agenţia Naţională a Medicamentului. Ca o paranteză, Vlad Mixich era la Hotnews unul dintre cei mai activi din ”cohorta intelectualilor cu suflete de sclavi”, cum i-a numit Emil Constantinescu pe cei din armata de curteni ai lui Traian Băsescu. După cum s-a văzut mai sus, nu doar din convingere şi entuziasm, devreme ce se apropia de situaţia de a cîştiga pariul cu Andreea Esca, în privinţa salariului, după cum s-a rîs amar în presă.

Vlad Voiculescu, care ajunsese graţie ştirilor ”rostogolite” (pe bani) de Mixich unul dintre cei mai promovaţi oameni din partidul lui Cioloş, a ajuns curînd la ”fundul sacului”. El a fost vicima colaterală a luptei interne din USR între Coldea şi oamenii lui Nicuşor Dan, dintre care unii nu erau nici ei uşă de biserică, cei care luaseră de fapt ”în antrepriză” formaţiunea. Presa titra, în culmea goanei după ”dărîmarea de idoli”, că despre Voiculescu s-a ”dezvăluit” curînd că a absolvit studii economice la Viena şi la doar 28 de ani devenea vicepreşedine în cadrul unei divizii a Erste Bank, din Austria, ceea ce era practic imposibil la această vîrstă, chiar dacă eşti Einstein – în lumea bancară există totuşi nişte cutume, peste care se trece greu. Au apărut amănunte despre Nic Voiculescu şi tatăl lui, securistul şi taman la timp s-a descoperit  şi că tatăl ministrului a turnat la Securitate.

Voiculescu a răspuns neconvingător, la toate. În privinţa ”afacerii Viena”, a spus: ”Încerc să iau asta ca o glumă sau în cel mai rău caz ca pe o încercare disperată de calomniere. Fraţii bunicilor? Nu ştiu cîţi oameni ştiu tot ce fac fraţii bunicilor lor. Ce au făcut, ce fac sau ce vor face. Orice om îşi face propriile alegeri. Dar poate va ajută în demersul jurnalistic să ştiţi că toţi fraţii bunicilor mei s-au stins în urmă cu aproape 20 de ani. Iar eu am împlinit de curînd 35”. 

Cum rezuma deputatul liberal Tănase Stamule: ”Fratele bunicului meu (Voiculescu) a fost sef la DIE la Viena si responsabilul de comert exterior dintre Romania comunistă şi Austria. Vărul primar al tatălui meu a fost CEO al uneia dintre cele mai mari companii de farmaceutice din Romania şi astăzi este unul dintre cele mai influente personaje din sistemul sanitar din România. Vărul primar al tatalui meu (baiatul securistului de la Viena) este şi în conducerea Institutului Aspen. Eu studiez şi lucrez la Viena, fără nicio legatura cu istoricul familiei mele acolo. Eu iau o bursă de la Institutul Aspen, fără nicio legatură cu faptul că vărul tatălui meu e în conducere acolo. Eu devin ministru al sănătăţii, fără nicio legătură cu influenţa vărului tatălui meu în sistem. Eu promovez campania Oameni Noi in Politică, deşi provin dintr-o familie cu grade foarte înalte în vechea Securitate. Cum mă cheama pe mine?”

Scenariul lui Coldea, pentru a pune mîna pe USR: ”Uitaţi de Nicuşor!”

Întrebările pertinente ale lui Tănase Stamule puse pe facebook nu sînt valabile doar în cazul lui Voiculescu. Şi vor fi puse de liberali, de acum încolo, în legătură cu mulţi dintre colegii lor din USR-PLUS. Tînărul impetuos, s-a văzut aruncat repede la coş, pentru că făcuse imprundenţa să calce prea încrezător pe un teren minat: piaţa de medicamente nu e numai a unchiului său, interesele sînt mari acolo şi se bat rechini pe care nici nu-i poţi imagina, pentru că era a doua piaţă mondială, ca profit, după cea de armament. Pe atunci. Acum, cu pandemia, e sigur prima. Iar pe această piaţă, nu numai ”multinaţionalele”, dar şi ruşii şi oamenii lor joacă încă tare. Aşa că Voiculescu a trecut în plan secund, unde e şi acum, dînd din coate pe la Primăria Capitalei.

La alegerile locale trecute din Bucureşti, de acum patru ani şi apoi la cele generale, s-a jucat altfel. Se vedea de fapt că ”tortul” de împărţit e prea mic (de numai 9 procente) şi a început scandalul. Prima coliziune între cele două ”aripi”, una reprezentată pe partea PLUS şi a ”progresişilor” filo-Cioloş din USR şi cealaltă, a susţinătorilor ”tradiţionalistului” Nicuşor Dan, a izbucnit la 14 decembrie 2016.