În seara zilei de 28 februarie, liniștea spitalului Gemelli din Roma a fost spulberată de un moment de cumpănă. Papa Francisc, internat de 14 zile, s-a confruntat cu o criză gravă. Respirația i-a devenit grea, un bronhospasm puternic l-a sufocat, iar cu o voce slăbită, a șoptit celor din jur: „E rău…”. Cei prezenți, martori la acest moment de slăbiciune extremă, aveau lacrimi în ochi. Situația era critică.
Decizia greu de luat
Profesorul Sergio Alfieri, coordonatorul echipei medicale, își amintește acele clipe ca fiind cele mai dificile: „Pentru prima dată, am văzut lacrimi în ochii celor din jurul său. Oameni care îl iubesc sincer, ca pe un tată”.
Medicii au fost puși în fața unei dileme cumplite: să lase boala să își urmeze cursul sau să riște, aplicând toate tratamentele posibile, chiar dacă acestea ar fi putut afecta alte organe vitale.
Decizia finală i-a aparținut Suveranului Pontif, prin asistentul său personal, Massimiliano Strappetti. Răspunsul a fost clar: „Încercați totul, nu renunțăm”. Această hotărâre a fost momentul în care echipa medicală și-a unit forțele într-o luptă contracronometru.
După zile tensionate, în care starea sa a părut să se stabilizeze, Papa Francisc a trecut printr-un al doilea moment critic. În timpul unei mese, o regurgitare l-a făcut să inhaleze alimente, riscând o complicație fatală.
„Dacă nu era ajutat imediat, ar fi putut suferi moarte subită”, mărturisește profesorul Alfieri.
Echipa medicală a reacționat prompt, iar Suveranul Pontif a depășit și acest obstacol.
Forța Papei: „Am o metodă și reguli”
Chiar și în cele mai grele momente, Papa Francisc a rămas conștient și lucid, cerând adevărul despre propria sa stare de sănătate. Medicii cred că acest spirit de luptător l-a ținut în viață.
„Are o inimă puternică și o voință incredibilă”, spune Alfieri.
Ba chiar, în ultimele zile de spitalizare, a găsit puterea să viziteze alți pacienți și să împartă pizza personalului care l-a îngrijit.
După 38 de zile petrecute în spital, Papa Francisc s-a întors la reședința sa de la Santa Marta. Într-o dimineață, privindu-l pe medicul său, a întrebat cu un zâmbet: „Când mergem acasă?”. A doua zi, a ieșit la fereastră și a salutat mulțimea, semn că revenise cu aceeași determinare.
Deși i-au fost recomandate două luni de convalescență protejată, medicii știu că nu-i pot dicta ritmul.
„El este Papa”, spune Alfieri, „și nimeni nu îi poate spune ce să facă”.
Un lucru e sigur: și-a recâștigat locul pe care lumea îl aștepta cu sufletul la gură.