Mitropolia Moldovei și Bucovinei a demarat un plan de salvare a unui castel-simbol, cu un uriaș domeniu, din județul Iași – GALERIE FOTO (Exclusiv)

Noi demersuri, făcute de Mitropolia Moldovei și Bucovinei pentru salvarea unui castel-simbol, cu un uriaș domeniu, din județul Iași! Concret, instituția solicită Direcției Județene pentru Cultură Iași schimbarea de grupă, din B, în A, a imobilelor clasate ca monumente istorice: Mănăstirea Miclăușeni, Biserica ”Sf. Voievozi”, ”Buna Vestire”, Castelul ”Sturdza”, Parc. Totul are în vedere și lucrările de intervenție cu caracter de urgență pentru eliminarea umidității din Castelul ”Sturdza”

Mitropolia Moldovei și Bucovinei continuă acțiunile oficiale pentru salvarea a unui castel-simbol, cu un uriaș domeniu, din județul Iași. Astfel, se solicită Direcției Județene pentru Cultură (DJC) Iași schimbarea de grupă, din B, în A, a imobilelor clasate ca monumente istorice: Mănăstirea Miclăușeni, Biserica ”Sf. Voievozi”, ”Buna Vestire”, Castelul ”Sturdza”, Parc (comuna Butea). Etapa are legătură cu lucrările de intervenție cu caracter de urgență pentru eliminarea umidității de la Castelul ”Sturdza”.
Proiectant și elaborator este arhitectul Corneliu Ciobănașu, specialist al Ministerului Culturii.

Castelul a fost ridicat între anii 1880 și 1904 de Gheorghe Sturdza, pe locul unui vechi conac boieresc. Totuși, începutul adevărat pentru ceea ce se află astăzi în acea zonă pornește din negura vremurilor, de la începutul anului 1400.

Plan de salvare întocmit de Mitropolia Moldovei și Bucovinei pentru un castel-simbol

Castelul de la Miclăușeni a fost ridicat între anii 1880 și 1904 pe locul unui vechi conac boieresc. Castelul Miclăușeni reprezintă o bijuterie arhitectonică în stil neogotic. Un incendiu nimicitor l-a devastat, distrugerea sa cu brutalitate fiind făcută de către soldații ruși.

După instaurarea regimului comunist în România, acesta a fost transformat în școală-cămin pentru copiii cu handicap psihic. În fapt, la Miclăușeni este vorba despre un întreg ansamblu monumental. Asemenea Palatului de la Ruginoasa sau Conacului ”P.P. Carp”, de la Țibănești, enigmaticul Castel ”Sturdza” te transpune, în doar câteva minute, într-o altă lume, plină de parfum romantic și amintiri sensibile legate de ceea ce s-a petrecut aici de-a lungul a mai bine de un secol.

Castelul de la Miclăușeni – de la vornicul Miclăuș, la Gheorghe Sturdza

Ca dovadă a faptului că vorbim despre un loc ce are o istorie de peste jumătate de mileniu, trebuie arătat că, după anul 1410, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit vornicului Miclăuș (1380-1440), membru în Sfatul Domnesc, o moșie întinsă, situată în apropierea Luncii Siretului. Moșia a devenit cunoscută sub denumirea de ”Miclăușeni” după moartea vornicului. La 25 aprilie 1591, urmașii vornicului Miclăuș au vândut moșia către vistiernicul Simion Stroici (1550-1623).

La începutul secolului al XVII-lea, vistiernicul a construit aici un conac ale cărui ruine se mai puteau vedea la începutul secolului al XX-lea. Printr-un testament din 5 iunie 1622, Stroici a lăsat moștenire satul Miclăușeni lui Lupu Prăjescu și nepoatei sale, Safta, fiului său, totul cu heleștee și cu prisăci. La sfârșitul secolului al XVII-lea (în 1697), moștenitorii lui Lupu Prăjescu, neavând urmași, au lăsat domeniul fraților Ioan și Sandu Sturdza, cu care se înrudeau. La data de 19 aprilie 1699, frații Sturdza și-au împărțit între ei averile, moșia Miclăușeni revenindu-i lui Ioan Sturdza.

Vornicul Ioan Sturdza a reclădit conacul boieresc

Pe moșie locuiau și munceau țărani clăcași și țigani robi, care și astăzi poartă nume de meserii: Bucătaru, Muraru, Pitaru, Curelaru, Mindirigiu, Bivolar sau Surugiu. În anul 1752, vornicul Ioan Sturdza (1710-1792) a reclădit conacul boieresc, construindu-l cu demisol și parter și în formă de cruce. Fiul său, Dimitrie, a construit în perioada 1821-1823 o biserică de curte, în apropierea castelului.

Deși era văr cu domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849), Alecu Sturdza a îmbrățisat ideile revoluționarilor de la 1848. A fost înmormântat în biserica conacului. După moartea sa, de administrarea moșiei s-a ocupat văduva sa, Ecaterina (”Catinca”). Ea a lăsat moșia fiului său, George A. Sturdza, în 1863. Astfel, în calitate de proprietar, Mitropolia Moldovei și Bucovinei a inițiat acest plan de salvare legat de un monument-simbol al județului Iași.