Etienne Davignon, fost diplomat belgian inculpat în cazul asasinării lui Patrice Lumumba, a murit înainte de începerea procesului. Dosarul vizează una dintre cele mai controversate crime politice din istoria Congo.
Etienne Davignon, fost diplomat belgian și una dintre cele mai influente figuri ale diplomației europene din ultimele decenii, a murit la vârsta de 93 de ani înainte de a putea fi judecat în dosarul privind asasinarea lui Patrice Lumumba, primul premier al statului Congo independent. Informația a fost confirmată luni de Institutul Jacques Delors, organizație în al cărei Consiliu de Administrație activa fostul oficial belgian.
Etienne Davignon a murit
Davignon devenise în martie prima persoană inculpată oficial în legătură cu moartea lui Patrice Lumumba, una dintre cele mai controversate crime politice ale perioadei Războiului Rece și un episod care continuă să afecteze relațiile dintre Belgia și fosta sa colonie africană, actuala Republică Democrată Congo.
Patrice Lumumba a fost primul șef de guvern al Congo după obținerea independenței față de Belgia, în anul 1960. Liderul congolez a fost înlăturat de la putere în septembrie același an, după ce apropierea sa de Uniunea Sovietică a stârnit tensiuni majore în contextul geopolitic al Războiului Rece.
Ulterior, Lumumba a fost arestat, închis și executat pe 17 ianuarie 1961, împreună cu doi colaboratori apropiați. Potrivit anchetelor istorice și judiciare, la operațiune au participat ofițeri belgieni, iar în dosar au apărut și informații privind posibila implicare a unor agenți CIA.
A doua zi după execuție, trupul liderului congolez a fost distrus pentru a elimina orice urmă a crimei. Un agent belgian implicat în operațiune a păstrat doi dintre dinții lui Lumumba drept „trofeu de vânătoare”, detaliu care a șocat opinia publică după ce a fost făcut public la sfârșitul anilor ’90.
Belgia și-a recunoscut „responsabilitatea morală”
Mărturisirea fostului agent belgian, făcută în 1999, a deschis calea unor anchete ample privind implicarea autorităților belgiene în eliminarea lui Patrice Lumumba. Ulterior, statul belgian și-a recunoscut oficial „responsabilitatea morală” pentru circumstanțele care au dus la asasinarea fostului premier congolez.
În urma investigațiilor judiciare desfășurate timp de peste un deceniu, Etienne Davignon a fost trimis în judecată în martie 2026. El era singurul supraviețuitor dintre cei 11 belgieni menționați în plângerea pentru crime de război depusă în anul 2011 de copiii lui Patrice Lumumba.
Familia fostului lider congolez a susținut constant că procesul reprezenta o șansă istorică pentru stabilirea adevărului și asumarea responsabilităților într-un dosar considerat de avocații lor o „crimă de stat”.
Etienne Davignon a avut o carieră extinsă în diplomație și instituțiile europene. După activitatea diplomatică desfășurată pentru statul belgian, acesta a ocupat mai multe funcții importante în cadrul Comisiei Europene.
Între anii 1977 și 1981 a fost comisar european, iar ulterior a devenit vicepreședinte al Comisiei Europene până în 1985. După retragerea din structurile executive europene, a rămas activ în mediul politic și economic internațional.
Davignon a condus Institutul Egmont și a fost asociat timp de mulți ani cu influentul Grup Bilderberg, unde a prezidat conferința anuală între 1998 și 2001. În Belgia, acesta era considerat una dintre cele mai importante personalități ale diplomației postbelice.
Familia lui Patrice Lumumba cere continuarea demersurilor istorice
Avocații lui Etienne Davignon au contestat permanent acuzațiile formulate împotriva sa și au susținut că termenul de prescripție pentru presupusele fapte expirase. Fostul diplomat belgian contestase inclusiv decizia de inculpare înainte de deces.
De cealaltă parte, familia lui Patrice Lumumba a argumentat că gravitatea faptelor justifică judecarea cazului chiar și la peste șase decenii de la crimă. Moartea lui Davignon închide practic posibilitatea unui proces împotriva ultimului suspect rămas în viață în acest dosar.
Cazul Patrice Lumumba rămâne însă unul dintre cele mai sensibile capitole din istoria colonială a Belgiei și un simbol al interferențelor geopolitice care au marcat Africa în perioada Războiului Rece.