Ministerul Culturii a transmis Ministerului Muncii o serie de propuneri pentru modificarea proiectului noii Legi a salarizării unitare, în încercarea de a elimina discrepanțele care afectează de ani buni angajații din instituțiile culturale. Miza este recunoașterea prin salarii a nivelului de responsabilitate și expertiză pe care îl presupun profesiile din domeniul patrimoniului și cercetării culturale.
Oficialii susțin că toate propunerile au la bază un principiu simplu: persoane care desfășoară activități de valoare comparabilă trebuie remunerate în mod echitabil. Astfel, se dorește apropierea nivelului de salarizare al specialiștilor din muzee, biblioteci, centre culturale și instituții media de cel existent în alte sectoare culturale și o corelare mai justă cu profesiile din sistemul educațional.
Documentul a fost elaborat după consultări cu sindicatele și în urma unor analize tehnice care au comparat funcțiile din cultură cu cele din învățământ, folosind criterii precum nivelul studiilor, complexitatea activității, responsabilitatea profesională, impactul social și condițiile de muncă. Concluzia specialiștilor este că multe dintre profesiile din cultură implică atribuții cel puțin la fel de complexe precum cele din educație.
Cei care păstrează istoria României vor salarii pe măsura muncii lor
Ministerul atrage atenția că muzeografii, restauratorii și conservatorii gestionează obiecte de patrimoniu unice, a căror deteriorare sau modificare poate avea consecințe ireversibile. În multe situații, aceștia răspund personal, inclusiv din punct de vedere legal, pentru bunurile aflate în administrarea lor.
În plus, numeroși specialiști lucrează în condiții dificile. Restauratorii și conservatorii sunt expuși frecvent la substanțe chimice și materiale cu potențial toxic, în timp ce arheologii își desfășoară activitatea pe șantiere, în condiții meteorologice adesea complicate. Cu toate acestea, reprezentanții ministerului susțin că legislația actuală nu recompensează corespunzător aceste riscuri.
O atenție specială este acordată și marilor biblioteci de patrimoniu. Potrivit Ministerului Culturii, imaginea tradițională a bibliotecarului nu mai reflectă realitatea actuală. Instituții precum Biblioteca Națională și Biblioteca Academiei administrează colecții rare, manuscrise valoroase și documente de importanță istorică majoră, activitatea personalului presupunând competențe academice avansate și responsabilități similare celor din muzeele naționale.
Revoltă în sistemul cultural
Oficialii susțin că actualele grile salariale nu țin cont de diferențele dintre bibliotecile obișnuite și instituțiile de cercetare și patrimoniu, ceea ce conduce la inechități majore în sistem.
Pe lângă majorările salariale, propunerile includ și o serie de ajustări tehnice ale proiectului de lege, precum introducerea unor funcții care lipsesc din grile, eliminarea unor diferențe considerate nejustificate și rearanjarea unor poziții salariale evaluate incorect.
Ministerul avertizează că blocarea angajărilor din ultimii ani a dus la îmbătrânirea personalului din muzee și biblioteci, iar o salarizare mai atractivă este esențială pentru atragerea unei noi generații de specialiști.
Reprezentanții instituției subliniază că în spatele fiecărei piese restaurate, al fiecărui manuscris conservat și al fiecărei expoziții deschise publicului se află profesioniști cu pregătire înaltă, a căror contribuție este vitală pentru protejarea patrimoniului și identității culturale a României.