Nașterea Domnului Iisus Hristos! Tradiții de secole la sărbătoarea Crăciunului

Astăzi, 25 decembrie 2021, creștinii sărbătoresc Nașterea Domnului Iisus Hristos. Această perioadă este una plină de încărcare spirituală și apropiere de familie. Sărbătoarea Crăciunului aduce și o serie de tradiții și obiceiuri păstrate de secole de creștinii din întreaga țară, tradiții care continuă să fie ținute cu sfințenie

Pentru creștini, ziua de 25 decembrie reprezintă una dintre cele mai importante sărbători din decursul întregului an, Nașterea Domnului Iisus Hristos. Această sărbătoare semnifică nașterea, creația și veșnicia Universului. Crăciunul este serbat de creștini pe 25 decembrie, după cel puțin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest și începând cu cel de-al V-lea secol în Est.

Stirile PROTV

Boala cu mortalitate de aproape 15%, care se transmite prin aer. „Simptomele seamănă în primele zile cu gripa”

RomaniaTV

Zi decisivă! Românii ar putea vota direct in turul II, între Lasconi şi Georgescu. Înalta Curte judecă contestaţia la decizia CCR de anulare a alegerilor prezidenţiale

Inițial, sărbătoarea nașterii lui Hristos era ținută pe 6 ianuarie, istoricii știind azi că ea se celebra deja în anul 336 e.n la Roma. Crăciunul aduce cu sine și o multitudine de tradiții pentru că reprezintă un prilej de bucurie, fiind încărcat și de simboluri felurite. Ritualurile sunt complexe și numeroase, iar creștinii din fiecare zonă a țării sărbătoresc în felul lor, dar mai toți se adună de Crăciun la aceeași masă cu cei dragi și sărbătoresc Nașterea Domnului.

11:54

FOTOIdei de mâncare de Crăciun. Impresionează-ți invitații cu abilitățile culinare

10:53

FOTOCarla încurajează femeile să poarte ceva sexy de Crăciun! „Așa vă salvați căsnicia!”

Nașterea Domnului Iisus Hristos, sărbătorită de secole

Nașterea Domnului Iisus Hristos pare a fi cea dintâi sărbătoare specific creștină, dintre cele ale Mântuitorului, deși nu este tot atât de veche ca Paștile sau Rusaliile, a căror origine stă în legătură cu sărbătorile iudaice corespunzătoare. În mentalitatea creștină primitivă, moștenită de la lumea veche, accentul se punea pe ziua morții și a învierii divinităților adorate, iar nu pe ziua nașterii lor. De aceea, mai tot cultul Mântuitorului în Biserica primară era concentrat în jurul morții și al învierii Sale. Calendarele creștine păstrează de asemenea în amintirea posterității, nu datele nașterii mucenicilor și ale Sfinților, ci datele morții lor.

De aceea, Nașterea Domnului este considerată în general ca o sărbătoare de origine mai nouă decât Paștile. Ziua Nașterii Domnului a fost privită ca una dintre cele mai mari sărbători creștine și era prăznuită cu mare solemnitate. În ziua precedentă, de Ajun, se făcea slujba în cadrul căreia se citeau Ceasurile mari sau împărătești. Tot în Ajun, slujitorii Bisericii Ortodoxe umblau, ca și azi, cu icoana Nașterii pe la casele credincioșilor, pentru a le vesti măritul praznic de a doua zi.

Tradiții de sărbătoarea Crăciunului

În preajma sărbătorii sunt Ignatul sau mersul la colindat, precum și pregătirea unor mâncăruri tradiționale. Nu trebuie uitată nici împodobirea bradului de Crăciun. În ziua de Crăciun se merge la biserică, iar în această zi tradiția spune că întreaga familie trebuie să ia masa împreună. De asemenea, se zice că este bine ca primul om care intră în casă în ziua de Crăciun să fie bărbat, pentru că aduce noroc. În plus, nu se mătură în prima zi de Crăciun, nu se minte și nu se înjură.

Oamenii mai strâng din sat ce-au dat împrumut, ca să îi găsească sărbătoarea cu toate lucrurile în gospodăria lor. Gospodarii, înainte de răsăritul soarelui, pun mâna pe toate uneltele din ogradă să le folosească sănătoși și cu spor, apoi se spune că în noaptea de Crăciun se deschide cerul, dar nu-l văd decât cei buni. De Crăciun, fetele, ca să-și vadă ursitul, puneau sub fereastră tot felul de bucate, așteptându-l să vină să mănânce din ele și astfel să-l vadă la chip. O altă tradiție spune că și găinilor li se dă să mănânce din ciur sau sită, ca să facă ouă multe.