Prima pagină » Eveniment-Social » Sfântul Dimitrie cel Nou, prăznuit astăzi! Povestea călugărului ale cărui moaște au ajuns la București în urmă cu peste 250 de ani
Sfântul Dimitrie cel Nou, prăznuit astăzi! Povestea călugărului ale cărui moaște au ajuns la București în urmă cu peste 250 de ani

Sfântul Dimitrie cel Nou, prăznuit astăzi! Povestea călugărului ale cărui moaște au ajuns la București în urmă cu peste 250 de ani

27 oct. 2026, 02:00, 1 ,
Andreea ONOFREI în Eveniment-Social

Sfântul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, este sărbătorit pe 27 octombrie, zi în care mii de credincioși își îndreaptă rugăciunile către cel considerat unul dintre cei mai cunoscuți sfinți ai Bisericii Ortodoxe Române. Originar din sudul Dunării, Sfântul Dimitrie Basarabov a devenit ocrotitorul capitalei după ce moaștele sale au fost aduse la București în anul 1774.

Sfântul Dimitrie cel Nou este sărbătorit pe 27 octombrie. S-a născut în satul Basarabi, la sud de Dunăre, în Bulgaria de astăzi.

Sfântul Dimitrie cel Nou, prăznuit astăzi de creștinii ortodocși

Credincioșii ortodocși îl sărbătoresc astăzi, 27 octombrie, pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, unul dintre cei mai cunoscuți sfinți cinstiți în România. Originar din sudul Dunării, acesta a trăit o viață de nevoință și rugăciune, iar moaștele sale au fost aduse la București în anul 1774.

De-a lungul timpului, numeroși credincioși au venit să se roage la racla sa, iar tradiția bisericească păstrează mărturii despre vindecări și alte minuni atribuite sfântului.

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, cunoscut și sub numele de Dimitrie Basarabov, este sărbătorit în fiecare an la 27 octombrie. Acesta s-a născut în satul Basarabi, situat la sud de Dunăre, pe teritoriul Bulgariei de astăzi, și ar fi trăit în secolul al XIII-lea, în perioada celui de-al Doilea Țarat Bulgar.

Potrivit tradiției bisericești, Sfântul Dimitrie a ales o viață retrasă, dedicată rugăciunii și nevoinței ascetice. S-a îndepărtat de viața obișnuită a comunității și s-a stabilit într-o peșteră, unde și-a petrecut o parte din viață în singurătate. Nu se cunosc cu exactitate nici durata retragerii sale, nici momentul trecerii la cele veșnice.

Tradiția spune că, înainte de moarte, cuviosul s-ar fi așezat între două lespezi de piatră, asemenea unui sicriu, iar trupul său ar fi fost acoperit ulterior de apele râului Lom. Moaștele ar fi rămas acolo vreme îndelungată, până când descoperirea lor a fost legată de o întâmplare considerată miraculoasă.

Cum au ajuns moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou la București

Drumul moaștelor Sfântului Dimitrie cel Nou către București este legat de evenimentele războiului ruso-turc din perioada 1768-1774. Potrivit tradiției bisericești, generalul rus Petru Saltîkov a ajuns în satul Basarabov și a luat moaștele cu intenția de a le trimite în Rusia.

La rugămințile negustorului Hagi Dimitrie, de origine macedoromână, și ale mitropolitului Grigorie al II-lea al Țării Românești, generalul ar fi renunțat la acest plan și ar fi hotărât ca moaștele să fie dăruite poporului român.

În iunie 1774, acestea au fost aduse la București și așezate cu cinste în Catedrala Mitropolitană, actuala Catedrală Patriarhală. De atunci, Sfântul Dimitrie cel Nou a devenit unul dintre cei mai importanți ocrotitori spirituali ai capitalei, iar racla sa a atras generații de pelerini.

Tradiția mai păstrează o relatare potrivit căreia, într-o încercare anterioară de a aduce moaștele în București, caii care transportau racla s-ar fi oprit și ar fi refuzat să înainteze. Membrii delegației ar fi decis atunci să tragă la sorți drumul pe care urmau să îl continue, iar rezultatul i-ar fi îndrumat înapoi spre Basarabov. Această întâmplare este transmisă în tradiția bisericească și este asociată cu istoria aducerii moaștelor sfântului în capitală.

De-a lungul timpului, numeroși credincioși au relatat experiențe pe care le-au considerat răspunsuri la rugăciunile adresate Sfântului Dimitrie cel Nou. Printre mărturiile păstrate în mediul bisericesc se numără relatări despre vindecări și schimbări neașteptate ale stării unor persoane care s-au rugat la racla sfântului.

Unul dintre aceste cazuri a fost povestit de părintele Iustin Bulimar, slujitor al Catedralei Patriarhale din anul 1989. Acesta a relatat despre un credincios care participa în mod regulat la slujbele Bisericii și care se sprijinea în cârje.

Potrivit mărturiei preotului, bărbatul obișnuia să rămână printre ultimii credincioși care se închinau la moaște. Într-una dintre zile, după ce și-a așezat cârjele lângă raclă și s-a rugat, acesta s-ar fi ridicat și ar fi coborât treptele fără să își dea seama imediat că nu își mai luase cârjele. Abia după ce a coborât Dealul Patriarhiei ar fi realizat ce se întâmplase, s-ar fi întors plângând și i-ar fi povestit preotului experiența sa.

Astfel, de-a lungul secolelor, Sfântul Dimitrie cel Nou a devenit un reper al credinței ortodoxe și un simbol spiritual al Bucureștiului.

Donație lunară
Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate

Plată sigură și protejată
Alătură-te comunității noastre de susținători
Donația ta lunară ne ajută să planificăm și să continuăm să informăm corect și echidistant
Donație singulară
Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Plată sigură și protejată
Contribuția ta face diferența
Ne ajuți să rămânem independenți și să aducem informații de care ai nevoie
Articol recomandat
FOTO Un român, printre victimele accidentului feroviar din Spania. Ce se știe despre starea sa de sănătate
Un cetățean român a fost rănit în urma accidentului feroviar produs în Spania, în care au fost implicate două trenuri. Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a confirmat că bărbatul a primit îngrijiri medicale și urmează să efectueze investigații suplimentare pentru evaluarea stării sale de sănătate. Autoritățile române mențin legătura cu instituțiile spaniole pentru a verifica dacă […]
Un român, printre victimele accidentului feroviar din Spania. Ce se știe despre starea sa de sănătate
Comentarii
  • Iubește milostenia, icoană a lui Dumnezeu în om, căci dragostea adevărată alege mâna care dă, inima care se frânge și chipul care nu așteaptă recunoștință dar nu poleit în aur precum cei ce o propăvăduiesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

BZI - Editia Digitală - pdf
31 octombrie 2026
31 octombrie 2026