Necrolog devastator în New York Times! Ion Iliescu, simbol al tranziției ratate a României

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Moartea lui Ion Iliescu, primul președinte al României post-comuniste, la vârsta de 95 de ani, nu a trecut neobservată în presa internațională. Cel mai influent cotidian american, The New York Times, i-a dedicat fostului lider român un necrolog amplu și nuanțat, în care personalitatea sa complexă este analizată atât prin prisma realizărilor politice, cât și a controverselor care i-au marcat lunga carieră.

Sub titlul „Ion Iliescu, cel care a condus România după revoluție, moare la 95 de ani”, NYT descrie un personaj contradictoriu:

„Un om cald, mereu zâmbitor, cunoscut de mulți drept ‘Domnul Zâmbet’, dar perceput adesea ca fiind autoritar în esență, ba chiar responsabil de momente tragice care au urmat căderii regimului Ceaușescu.”

Publicația americană reamintește că Iliescu a fost figura centrală în primii 15 ani de tranziție ai României, conducând țara prin trei mandate prezidențiale. Deși a jucat un rol esențial în procesul de democratizare și în deschiderea drumului către aderarea la NATO și, mai târziu, la Uniunea Europeană, moștenirea sa politică rămâne disputată și, pe alocuri, întunecată.

Crimele Revoluției, corupția endemică și amprenta comunistă

New York Times nu evită să trateze cele mai sensibile teme din trecutul lui Iliescu. Ziarul amintește că în 2018 fostul președinte a fost acuzat oficial de crime împotriva umanității în dosarul Revoluției Române din 1989, în contextul în care peste 1.100 de persoane și-au pierdut viața, majoritatea după înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu. Iliescu a respins acuzațiile, catalogându-le drept „o farsă”.

Publicația scoate în evidență și corupția generalizată din timpul guvernărilor sale, precum și faptul că reformele economice și administrative au fost întârziate sau incomplete. Fabricile de stat falimentare au fost menținute artificial în viață, iar birocrația, dominată de vechiul aparat comunist, a sufocat dezvoltarea.

Analiza ziarului este completată de istoricul Vladimir Tismăneanu, profesor la Universitatea din Maryland și fost președinte al Comisiei Prezidențiale care a condamnat oficial comunismul în 2006. Tismăneanu, care a avut inclusiv conversații publicate cu Iliescu, afirmă că fostul lider „a condus tranziția către democrație fără să îmbrățișeze niciodată complet valorile democratice”.

„A rămas un leninist în suflet până la sfârșit”, spune Tismăneanu. „Nu a fost corupt în sens clasic, nu era amator de bani, alcool sau femei, dar avea o slăbiciune majoră: puterea. O iubea prea mult.”

New York Times mai notează că Iliescu evita în ultimii ani orice discuție despre trecutul său comunist. „Am fost întotdeauna un democrat, nu am avut nicio legătură cu absurditățile comunismului”, declara el, într-o tentativă de a se desprinde public de propria istorie politică.

Ziarul reamintește și contextul execuției soților Ceaușescu și contactele telefonice avute atunci cu Mihail Gorbaciov, liderul URSS, detalii care conturează un portret al unui politician aflat în centrul unui moment de cotitură, dar care a rămas, până la final, în umbra propriei revoluții.