APADOR-CH a solicitat Parlamentului să rescrie anumite articole din proiectul noii Legi a Apărării Naționale, care, în forma actuală, ar putea conduce la restrângerea arbitrară a unor drepturi și la implicarea României în conflicte militare fără acordul NATO.
Mai multe articole din proiect, aflat acum în Camera Deputaților (Pl-x nr. 351/2025), sunt ambigue și pot deschide calea unor decizii abuzive în afara cadrului constituțional, aspect semnalat și de Consiliul legislativ în avizul emis pentru lege.
Formulări vagi care pot justifica restrângerea unor drepturi
Proiectul utilizează expresii precum „amenințări și pericole” sau „măsuri corespunzătoare în domeniile de competență” fără a le defini. În lipsa unor limite clare, autoritățile ar putea aplica măsuri similare celor din starea de urgență – precum închiderea unor televiziuni, interzicerea unor partide sau restricționarea protestelor – fără declararea oficială a unei astfel de stări.
Legea trebuie să specifice clar ce constituie „amenințări și pericole” care pot justifica măsuri restrictive și să indice precis gama de acțiuni pe care autoritățile le pot dispune în aceste situații.
România ar putea interveni militar fără decizia NATO
Un alt articol problematic (art. 4 alin. 3) permite intervenții militare în afara țării pentru contracararea așa-numitelor „amenințări hibride” – un termen nedefinit atât în proiect, cât și în alte reglementări la care face trimitere.
„(3) Parlamentul României aprobă angajarea unor capabilități militare și non-militare pe teritoriul statului român sau în afara acestuia, pentru contracararea amenințărilor hibride, la propunerea Președintelui României, după consultarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.”
În practică, această prevedere ar putea justifica trimiterea de trupe într-un stat străin fără o decizie prealabilă a NATO, ceea ce contravine principiilor alianței.
Dincolo de acest aparent „avânt războinic”, contrar comportamentului pașnic al României până în prezent, rămâne întrebarea: ce înseamnă și ce pot include aceste „amenințări hibride” care să justifice acțiuni militare împotriva altor state? Dacă se merge la război, măcar să fie clar pentru ce.
Ca exemplu, se poate întreba dacă un document extras dintr-un rechizitoriu și prezentat la Copenhaga de președintele Nicușor Dan drept „probă solidă” a interferenței rusești în alegerile prezidențiale din 2024 ar putea fi considerat o „amenințare hibridă” justificând o intervenție militară împotriva statului suspectat.
Pe lângă definirea clară a termenului „amenințări hibride”, legea ar trebui să stabilească și un prag minim de gravitate al amenințării, astfel încât aceasta să poată constitui fundamentul pentru inițierea unei acțiuni militare externe, adică declanșarea unui război.
APADOR-CH solicită, de asemenea, ca legea să prevadă expres că o intervenție militară externă poate fi realizată doar pe baza unei decizii a Consiliului Atlanticului de Nord (NATO).
Text neclar privind trimiterea de trupe pentru „situații care generează riscuri”
Articolul 4, alin. 4, permite folosirea armatei în afara țării pentru „protejarea cetățenilor români” și pentru „alte situații care generează riscuri”. Formularea este atât de vagă încât ar putea justifica intervenții militare în aproape orice context — chiar și în absența unui conflict armat sau a unui dezastru natural.
Dacă alin. 4 este clar în privința „dezastrelor naturale” sau „conflictelor armate”, rămâne neclar ce se înțelege prin „alte situații care generează riscuri pentru siguranța cetățenilor”. Lipsa de precizie permite interpretări subiective, justificând intervenții armate externe fără limite clare.
APADOR-CH solicită rescrierea acestor articole pentru a asigura claritate, previzibilitate și respectarea principiilor constituționale, astfel încât măsurile de apărare să nu fie folosite pentru restrângerea nejustificată a libertăților sau pentru acțiuni militare arbitrare.