Mihai Anton este un exemplu de statornicie, întreaga sa viață fiind pusă în slujba Domnului. În luna aprilie împlinește 90 de ani, iar de 70 de ani cântă în strana Bisericii „Sfântul Nicolae” din Luceni, comuna Victoria. Deși nu are școală de cântăreți bisericești, moș Mihai a simțit că are vocație și a stăruit să învețe rânduiala slujbelor pe care acum le știe pe dinafară
Moș Mihai își amintește cu nostalgie că de mic copil, când mergea alături de mama sa la biserica din Stânca, îi plăcea să se apropie de strană și să asculte cu însuflețire cântările bisericești. Astfel, în sufletul său a încolțit gândul că într-o bună zi chiar el ar putea să fie cel care să ofere răspunsurile la Sfânta Liturghie. Chemarea sa a fost descoperită de părintele Teofan de la Mănăstirea Cetățuia, care i-a profețit că va cânta la strană până aproape de moarte.
Moș Mihai cântă de 70 de ani în strana bisericii din Luceni!
Mihai Anton a simțit, încă din anii copilăriei, o aplecare către muzica bisericească, dar nu s-a gândit vreodată că își va petrece 70 de ani din viață în strana bisericii din satul său natal, Luceni, comuna Victoria. Moș Mihai, așa cum îl știe toată lumea, nu a urmat școala de cântăreți bisericești, însă asta nu l-a împiedicat să exerseze cântările până când a simțit că reușește să le redea pe deplin farmecul.
„De la 20 de ani cânt la strană, aici. Nu am școală de cântăreți bisericești, nici nu era pe atunci. M-am dus la Mănăstirea Cetățuia să lucrez la vie. Părintele Teofan m-a văzut și m-a întrebat dacă vreau să învăț să cânt la strană, iar eu am acceptat bucuros.
Am început cu Glasul 1, Glasul 2, nu-mi mergea mie cum trebuia, dar am tocit până când mi-a ieșit. Azi oleacă, mâine oleacă, am prins. Am venit, după un timp, la biserica din sat, unde slujea părintele Neculai Gugoașă și i-am zis că vreau să spun Crezul. A fost bucuros, mi-a zis: «Tu rămâi cu mine». La biserică erau doi cântăreți bătrâni, iar părintele căuta tineret.
Alexandru Ababei era cântăreț cu școală, nu prea mă lăsa să cânt la strană, mă îndepărta. Cu toate că eram botezat de el, se temea, cred, să nu-i iau locul. Părintele Gugoașă i-a spus: «Moș Alexandru, dă-i voie băiatului să se învețe, eu am nevoie de tineri».
Atunci am luat pe ascuns o carte de cult și am început să tocesc. Văzând că am aplecare, părintele m-a chemat și mi-a spus: «Văd că tu vrei să cânți». «Părinte, parcă îmi spune ceva să învăț». Eram dornic de cântat, apoi am învățat, am cântat azi oleacă, mâine oleacă și am ajuns să cânt până în momentul de față”, a mărturisit Mihai Anton.
Mihai Anton: „Pe toate le fac, dar la biserică nu renunț”
Părintele Teofan de la Mănăstirea Cetățuia a profețit că Mihai Anton va cânta la strană până aproape de moarte. Moș Mihai a făcut multe sacrificii pentru a fi prezent de fiecare dată la Sfânta Liturghie. Nici acum, deși împlinește 90 de ani peste câteva luni, nu-și vede viața departe de biserică și crede cu tărie că doar prin milostivirea și voia lui Dumnezeu a ajuns să poată cânta și la vârsta asta la strana bisericii din satul său natal.
„Părintele Teofan a postit 40 de zile, exact ca Mântuitorul, nu a mâncat nimic, avea vedenii și mi-a spus așa: «Tu ai să cânți până la adânci bătrâneți». Dânsul voia să rămân în mănăstire, dar eu, cu mintea de copil, am zis că nu o să pot. Atunci mi-a zis: «Când te întorci acasă, te duci la biserică și ai să cânți până aproape de moarte». Și s-a îndeplinit, am ajuns la etatea de 90 de ani.
Niciodată nu am zis că o să ajung să cânt la vârsta asta, mereu mă rugam să-mi ajute Dumnezeu să mai ajung până mâine. Nu-mi închipui să fie sărbătoare și să nu fiu aici, în strană. Am făcut, timp de 30 de ani, serviciu în construcții, la Iași, pe jos mă duceam, pe jos veneam, că nu erau, ca acum, mașini, mă trezeam dimineața la 4, o luam pe de-a dreptul, dar biserica n-am abandonat-o. Mă împăcam cu inginerul, îi explicam și mă înțelegea.
Câteodată lăsam postul descoperit, când era pentru biserică, nimeni nu spunea nimic, mai degrabă când mai făceam câte-o prostie mă certa, când faci pentru biserică, Dumnezeu te ajută, nu te lasă. Veneam pe ploaie, pe vânt, câteodată curgeau apele de pe mine, părintele mă aștepta, că alt cântăreț nu avea”, a spus moș Mihai.
Mihai Anton a mărturisit că în decursul anilor a încercat să-i învețe pe tineri să cânte la strană, dar prea puțini au avut o înclinație, iar cei care poate că și-ar fi dorit să ajungă dascăli nu au avut voce.
„Am trei băieți, dar niciunul nu a vrut să urmeze calea aceasta. Eu caut să-i învăț pe tineri să cânte. Când mai găsim câte-un băiețel care ar vrea, nu are voce. La citit mai vin bătrâni, dar tineretul nu prea vrea. E la fel ca la preoți, trebuie să ai chemare de la Dumnezeu.
Dacă nu ai chemare, se duce tot, când ai chemare, Dumnezeu te ține acolo. Pe ai lui, Dumnezeu îi cheamă și acolo stau. Fără chemare, Diavolul te câștigă. Eu nu am avut niciodată vreun gând să renunț, pe toate le fac, dar la biserică nu renunț. De mic copil am fost așa. Când era biserica la Stânca (n.r. – localitate din comuna Victoria, județul Iași), era o frumusețe, avem vreo 6-7 ani.
Mă duceam la strană, îmi plăcea cântarea bisericii, parcă îmi ajungea la inimă. Spuneam, în gândul meu, «Doamne, ajung eu să cânt». Iaca am ajuns. Tot e de la Dumnezeu, nu de la altcineva”, a adăugat moș Mihai.
Necazurile l-au apropiat și mai mult de Dumnezeu
În cei 90 de ani, moş Mihai a trecut printr-o mulțime de greutăţi, a scăpat nevătămat din Al Doilea Război Mondial, când în anul 1944, în comuna Victoria, s-a trasat o parte din linia frontului Iași – Chișinău, iar familia sa a fost evacuată. Mai apoi a supraviețuit foametei, când, din cauza penuriei de alimente, Mihai Anton își amintește că oamenii ajunseseră să mănânce grâu fiert și ștevie. Cu toate acestea, consideră că longevitatea sa se datorează alimentelor naturale și faptului că a fost mereu o fire activă.
„În anul 1944, în Al Doilea Război Mondial, aveam 11 ani, ne-au evacuat de aici, din Luceni, ne-au dus la Dorobanț, că au venit rușii și au ocupat. Curgeau cartușele ca ploaia, eu, mama și doi frați am fost evacuați și nu ne-a atins pe niciunul, putea să fi scăpat, dar Dumnezeu ne-a păzit. În primăvara lui 1944, linia frontului era la Stânca, rușii au încercat să înainteze spre Iași, dar li s-a arătat Maica Parascheva.
Un colonel rus a văzut-o, iar soldații au spus: «Noi nu mai intrăm aici, nu putem, dacă a ieșit Maica Parascheva». Atunci au dat iscălitură generalul nostru și al rușilor și i-au fugărit pe nemți. După armistițiu, am revenit acasă, toate casele erau arse, atâta bătaie fusese timp de un an de zile. Noi am luat-o de la capăt, ne-am făcut casă nouă, am chinuit mult. În anul 1945 a fost seceta cea mare, în 1946 nu aveam ce mânca.
A fost un tren al foamei care mergea spre Oltenia și mergeau oamenii și cerșeau acolo, că se mai găsea ceva de mâncare. Era un teren în apropiere de sat, de câteva hectare cu grâu, iar când a dat spicul am mers la spicuit, am strâns grâu, l-am adus acasă și l-am fiert.
În timpul foametei luam ștevie, altceva nu era, a fost nenorocire, mâncam ce găseam. Am mers spre Bivolari, am luat și am semănat păpușoi, a dat Dumnezeu o ploaie la timp, s-a făcut recolta în 1946-1947 pe săturate, iar încetul cu încetul s-a ridicat lumea.
Am tras cu foametea, cu războiul. Tinerii spun că e rău acum. Rău a fost când am trăit eu, am trecut prin toate necazurile, am trăit și în comunism, am făcut serviciu, 30 de ani, la talpă Iași – Luceni, am zis că în loc să lucrez la CAP (n.r. – Cooperativa Agricolă de Producție), mai bine mă țin de serviciul meu.
Vorbeam cu fetele de la magazin și îmi luam ce aveam nevoie. M-am descurcat, așa au fost timpurile. Eu am ajuns la vârsta asta pentru că, pe vremea mea, oamenii mâncau natural. Mătușile mele au trăit 103 ani, totul e cu chimicale acum”, a precizat moș Mihai.
În cei 70 de ani de când e dascăl, Mihai Anton a cântat cu mai bine de 17 preoți. Preotul care i-a marcat tinerețea și i-a oferit susținerea sa a fost Neculai Gugoașă. Apoi, timp de 17 ani a cântat cu părintele Valeriu Olaru, care a fost urmat la slujire de fiul său, Teofil Olaru. De un an, la Parohia „Sfântul Nicolae” din Luceni slujește părintele Constantin Taivan.
Deși la biserica din sat mai cântă un dascăl, părintele Taivan mărturisește că moș Mihai e baza. De altfel, Mihai Anton nu a cântat doar la strana bisericii din Luceni, ci era adesea chemat și de alți preoți din Iași.
„Am cântat și cu părintele Sauciuc, din Icușeni, cu părintele Tuchel de la Dorobanț. Uneori nu voiam să mă duc, îmi venea peste mână, dar mă chemau că le părea lor că eu cânt mai bine”, a mărturisit Mihai Anton.
A trait viata ca un prost.
Și s-a găsit tilica sa comenteze, ca el a trait ca un mare deștept, vezi-ti de treabă!
Acum este o generatie noua. Nu stiu cat de dorit mai este, dar se „baga”. Important este sa nu incurce treburile. Toata admiratia pentru tanarul preot.
Acum se cheamă ,, Pupincuristi” atunci cum se chemau?
Mai exista niste persoane care s-au „aciuat” pe langa biserica si care fac „ordine”. Si preotul este apostrofat daca li se pare ca a gresit.
Parintele este prea bine educat ca să spună ceva ce ar putea supăra!