Injecția intramusculară este o metodă frecvent utilizată pentru administrarea medicamentelor direct în mușchi, atunci când tratamentul trebuie să acționeze rapid sau poate fi administrat oral. Această metodă este folosită în cazul vaccinurilor, antibioticelor sau altor substanțe care necesită o absorbție eficientă. Procedura se realizează în zona brațului, coapsa sau fesa, în funcție de cantitatea și tipul medicamentului.
Datorită structurii lor, mușchii sunt bine vascularizați, ceea ce permite medicamentului să ajungă rapid în circulația sanguină și să își facă efectul într-un timp scurt. Această metodă este aleasă atunci când alte căi de administrare nu sunt eficiente sau nu sunt posibile.
Când este recomandată și unde se face injecția intramusculară
Injucția intramusculară este indicată în numeroase situații medicale, mai ales atunci când administrarea orală nu este posibilă sau nu oferă rezultate dorite. Unele medicamente pot fi distruse de acizii gastrici sau pot provoca iritații la nivelul stomacului, motiv pentru care sunt administrate direct în mușchi.
Această metodă este preferată atunci când este nevoie de un efect rapid, cum se întâmplă în cazul anumitor urgențe medicale sau tratamente care trebuie să acționeze imediat. Mușchii pot susține o cantitate mai mare de substanță decât alte țesuturi, ceea ce face posibilă administrarea unor doze mai mari, de obicei de până la 5 mililitri, în funcție de zona aleasă și particularitățile pacientului.
Zonele în care se face cel mai des injecția sunt mușchiul deltoid din braț, utilizat în special pentru cantități mici, cum sunt vaccinurile, mușchiul vast lateral din coapsă, care este ușor accesibil și potrivit inclusiv pentru auto-administrare, și zona fesieră, unde se pot injecta volume mai mari de medicament.
Alegerea locului depinde de mai mulți factori, precum vârsta pacientului, masa musculară, tipul substanței și scopul tratamentului. Injecțiile intramusculare sunt frecvent utilizate pentru antibiotice, hormoni, vaccinuri sau medicamente administrate în situații de urgență, cum ar fi cele pentru reacții alergice severe.
Află și dacă există șanse de vindecare de poliatrită reumatoidă.
Cum se realizează corect și ce riscuri pot apărea
Pentru ca injecția intramusculară să fie sigură și eficientă, este important să fie respectate câteva reguli de bază. În primul rând, igiena este esențială, ceea ce presupune spălarea mâinilor și dezinfectarea zonei în care urmează să fie făcută injecția. Se folosesc întotdeauna materiale sterile, iar acul trebuie ales în funcție de zona de administrare și de constituția pacientului.
Introducerea acului se face perpendicular pe piele, la un unghi de 90 de grade, printr-o mișcare fermă, iar medicamentul se injectează lent pentru a reduce disconfortul și pentru a permite o absorbție corectă.
Potrivit Sanador, în anumite situații, se verifică dacă acul nu a ajuns într-un vas de sânge, pentru a evita administrarea greșită a medicamentului. După injectare, acul este retras cu grijă, iar zona poate fi ușor apăsată pentru a preveni sângerarea.
Chiar dacă procedura este una obișnuită, pot apărea reacții locale precum durere, roșeață, umflătură sau mici vânătăi. În cazuri mai rare, pot apărea complicații precum infecții, hematoame, afectarea nervilor sau reacții alergice severe. Injecția nu trebuie realizată în zone cu inflamații, răni sau infecții și este contraindicată persoanelor care au tulburări de coagulare sau urmează tratamente anticoagulante.
Află și dacă tiroida autoimună are cale de vindecare.
Din acest motiv, injecția intramusculare trebuie să fie efectuată de personal medical calificat, pentru a reduce riscurile și pentru a asigura administrarea corectă a tratamentului.