Oamenii au tendințe de tezaurizare, iar acest comportament apare mai des decât ne-am imagina. Nu este vorba doar despre dezordinea obișnuită din casele noastre, precum chitanțele aruncate într-un sertar sau borcanele de condimente uitate în dulap, ci despre un tip special de acumulare care se leagă de dorințele și visurile personale.
Psihologii și organizatorii profesioniști numesc acest fenomen „dezordine aspirațională”, iar el are un impact major asupra modului în care trăim și ne raportăm la propria identitate. Specialiștii explică de ce păstrăm obiecte care nu ne mai trebuie, cum acestea ne apasă emoțional și ce soluții există pentru a ne elibera.
Oamenii au tendințe de tezaurizare
Oamenii au tendințe de tezaurizare mai ales atunci când vine vorba de obiecte care reprezintă o versiune idealizată a lor. Organizatorul profesionist Seana Turner explică faptul că „dezordinea aspirațională” apare când păstrăm lucruri pentru viitorul nostru „eu”, fie că e vorba de echipamente sportive pe care nu le folosim niciodată, haine care nu ni se mai potrivesc sau materiale pentru hobby-uri abandonate. Aceste obiecte nu fac decât să ocupe spațiu valoros și să aducă cu ele o povară emoțională.
Tova Weinstock, fondatoarea Tidy Tova, subliniază că aceste obiecte reflectă, de fapt, cine am fi vrut să fim: colecții de tricouri vechi pe care le păstrăm pentru a le transforma într-o pătură, pensule de pictură nefolosite din timpul facultății sau reviste pline de decupaje pentru o casă „ideală”. În teorie, toate acestea par inspiraționale, dar în realitate nu fac decât să ne reamintească de proiecte neterminate și să alimenteze sentimente de vină.
Barbara Reich, de la Life Organized, merge și mai departe și consideră că cea mai gravă formă de tezaurizare modernă este reprezentată de rețelele sociale, unde oamenii acumulează idei și planuri pe care nu le pun niciodată în practică. Specialiștii spun că dezordinea aspirațională devine o barieră care ne ține ancorați într-o versiune ireală a propriei persoane.
Cum se manifestă dezordinea aspirațională
Psihologul Regina Lark afirmă că renunțarea la aceste obiecte poate fi percepută ca o renunțare la un vis personal, ceea ce explică de ce despărțirea este atât de dificilă. În plus, Dina Smith, fondatoarea Closet Therapy with Dina, atrage atenția asupra faptului că aceste obiecte devin rapid simboluri ale eșecului personal, banda de alergare pe care nu o folosești, presa de paste pe care nu ai scos-o niciodată din cutie sau rochia elegantă care nu ți se mai potrivește.
Impactul psihologic este puternic: oamenii se simt vinovați pentru banii cheltuiți, pentru timpul pierdut și pentru obiectivele ratate. În loc să inspire acțiune, aceste obiecte devin o sursă constantă de stres și autocritică. Organizatorii profesioniști recomandă pași practici: începerea procesului cu obiecte mai ușor de eliminat, păstrarea unei zone limitate pentru câteva lucruri cu valoare simbolică sau etichetarea cu „termen de expirare” pentru obiectele păstrate.
Katie Hubbard de la Turn It Tidy explică faptul că este absolut normal ca aspirațiile să se schimbe odată cu etapele vieții și că nu reprezintă un eșec renunțarea la un obiect dacă acesta nu mai servește scopului actual. În final, beneficiile renunțării sunt clare: mai mult spațiu, mai multă claritate mentală și eliberarea de povara unor obiective care nu se mai aliniază cu prezentul. Totul pornește de la acceptarea faptului că oamenii au tendințe de tezaurizare.