Local

Persoanele cu deficiențe de vorbire și auz întâmpină tot mai multe probleme în instituțiile publice din Iași: „Cum pășește într-o instituție, se simte mai handicapat decât înainte de a veni”

Publicat: 30 sept. 2020
Problemele cu care se confruntă persoanele cu deficiențe de auz și vorbire din Iași sunt mai des întâlnite atunci când apelează la ajutorul instituțiilor publice
Persoanele cu deficiențe de vorbire și auz din Iași întâmpină dificultăți în instițuțiile publice care ar trebui să le vină în ajutor

Persoanele cu deficiențe de vorbire și auz din Iași se confruntă cu tot mai multe probleme de comunicare în cadrul instituțiilor publice. Fără interpreți mimico-gestuali, care să îi ajute să își rezolve problemele importante și urgente, persoanele cu deficiențe de auz și vorbire din Iași se confruntă tot mai des cu situații neplăcute. În multe cazuri sunt puși să semneze documente importante sau contracte fără o informare prealabilă, iar multe probleme rămân nerezolvate.

Tot mai multe persoane cu deficiențe de vorbire și auz se confruntă cu situații neplăcute în instituțiile publice din Iași, și nu numai. Aceste persoane spun că, deși multe instituții care sunt răspunzătoare de rezolvarea problemelor cu care se confruntă persoanele cu handicap pun la dispoziția beneficiarilor interpreți mimico-gestuali, aceștia nu sunt de găsit atunci când sunt solicitați.

„La comisia pentru reîncadrare în gradul de handicap nu există interpret. Se știe prea bine situația persoanelor cu handicap auditiv. Când fac o programare la DGASPC Iași, nu se gândesc să contacteze un interpret. La ora stabilită a fost foarte dificilă comunicarea, nu numai bariera lingvistică, ci și masca de protecție este o barieră puternică care ne afectează. Pune o persoana surdă să semneze ceva și se simte constrânsă din cauza barierei de comunicare, a frustrării că nu înțelege. Dacă surzii sunt monolingvi, nu înțeleg mare lucru din ceea ce li se spune”.

„Surzii gesticulează, mai scot din spatele măștii câteva cuvinte greu de înțeles” a declarat o ieșeancă cu dizabilități de auz

Probleme apar și în cadrul altor instituții publice din Iași, acolo unde de multe ori aceste persoane au mare nevoie de explicații și de înțelegere, în ceea ce privește situațiile cu care se confruntă. Persoanele cu deficiențe de vorbire și auz se simt, de cele mai multe ori, marginalizate.

„Personalul din DGASPC Iași e format și din asistenți sociali, manageri de caz, niște oameni care, dacă nu au trăit pe pielea lor, nu înțeleg niciun pic ce înseamnă să fii surd. Surzii care vin la DGASPC Iași sunt întâmpinați de paznic, care îi întreabă ceva. Surzii gesticulează, mai scot din spatele măștii câteva cuvinte greu de înțeles. Paznicul începe să vorbească mai tare, crezând că persoana care solicită aude mai bine. Din contra, este pusă într-o situație extrem de jenantă. Cum pășește într-o instituție, se simte mai handicapat decât înainte de a veni. În schimb, la Direcția de Asistență Socială i s-a făcut o programare, împreună cu asigurarea de a avea un interpret mimico-gestul la ora stabilită”, a declarat Marinela Axinte, o ieșeancă cu dizabilități de auz.

Persoanele cu deficiențe trec prin adevărate provocări când trebuie să facă anumite lucruri considerate simple

Cumpărăturile la magazin, rezolvarea unor probleme tehnice la sediul de telecomunicații sau la alte instituții publice îi pun în situații de-a dreptul dificile.

„Aveam nevoie de un cazier. Vedeam coadă mare în fața secției de poliție, dar și hârtiile în mâinile oamenilor care așteaptă la rând. Am presupus că trebuie să intru și să iau o declarație ca apoi să stau la rând afară. Am intrat, m-am uitat în jur, am înaintat până la masa mare unde sunt hârtiile. Mă uit în jur, privirile oamenilor sunt în alte părți, semn că nimeni nu strigă la mine. Deodată observ toate privirile ațintite spre mine. Caut motivul. La ușă un polițist care țipă la mine, gesticulează de genul «Ce faceți, nu mă auziți?». Eu, rușinată, răspund că nu aud. El continuă, gesticulând.

De fapt vorbea tare, dar eu, cum nu aud, îl văd gesticulând isteric. M-am apropiat să îi spun mai clar că nu aud. El tot așa, nervos fiindcă credea că l-am ignorat de la început. Am țipat la el «NU AUD. Ce vreți să fac?! Asta e situația mea». A rămas blocat câteva secunde, după care și-a dat masca jos și îmi spunea clar că trebuie să spun ce am nevoie. Mi-a explicat, apoi, că pot lua cazierul de la secția din Copou. I-am mulțumit și am plecat, dar nu fără să mă uit în jurul meu. Toate privirile oamenilor prezenți erau ațintite asupra mea, sub mască am simțit roșeață în obraji, m-am simțit așa de rău”, a mai povestit ieșeanca Marinela Axinte.

Masca de protecție îngreunează situația persoanelor cu dizabilități de vorbire și auz din Iași

Pe de altă parte, pe persoanele cu deficiențe auditive sau de limbaj nu pandemia COVID-19 îi pune în așa mare dificultate zi de zi, pe cât o face purtarea măștii de protecție. Astfel, comunicarea între angajații instituțiilor din Iași și persoanele cu aceste dizabilități este mult mai îngreunată.

„În plină pandemie, nu COVID-19 ne creează panică, ci masca aceea care acoperă în totalitate expresiile faciale, mișcarea buzelor. În magazine e la fel când avem nevoie să rezolvăm niște probleme. Eu știu limba română și în scris și verbal. Sunt un caz fericit, ca să spun așa. Alții, care știu doar o singură limbă, pe cea a semnelor, renunță la tot ce presupune dificultăți de comunicare, evită să intre în contact cu cei care aud. Sunt singuri”, a explicat Marinela Axinte.

Ieșenii cu dizabilități de vorbire și auz se confruntă cu indiferența personalului, încă de la intrarea în instituții

Totodată, pentru a fi siguri că problema este rezolvată, persoanele cu deficiențe de vorbire și auz din Iași trebuie să se lupte cu nepăsarea angajaților, încă de la intrarea în instituții. În lipsa interpreților mimico-gestuali și a unor explicații care să le dea de înțeles ce au de făcut, multe persoane cu dizabilități de vorbire și auz riscă să rămână cu problemele nerezolvate.

„Acum două săptămâni am fost la DGASPC Iași să las extrasul de cont, că am schimbat banca. Nu era interpret, iar portarul a venit, a luat foaia și a zis să plec acasă. Cum așa?! Nu am vrut, am fost la registratură și cu înțelegere mi-au explicat că mai trebuie și o cerere pe lângă acel extras de cont. Se poartă nepăsători la intrare. Până la urmă am rezolvat, cred… Să fie interpret de limbaj mimico-gestual, să se oblige ca la registratură, unde ai nevoie de înțelegere, să învețe minim câteva semne.

Supărarea mea este mai mare pentru că la DGASPC Iași, unde avem de rezolvat cele mai multe probleme, nu mi s-a explicat nimic ca să pot înțelege situația. Nu mă aștept la nimic altceva decât să își facă treaba. În schimb, la banca unde mi-am făcut cont, deși nu aveau interpret, nu m-au grăbit și nu m-au lăsat să plec fără să înțeleg, au scris ce trebuia ca să conversăm. Și la casa de pensii mi-au explicat frumos”, a spus ieșeanca Violeta Leon.





Adauga un comentariu