Piesa de mobilier „Casa de bilete” din Baia Turcească Iași a fost restaurată. Un obiect unic, martor al istoriei orașului, a fost readus la viață

Ateneul Național din Iași, prin Centrul Internațional de Artă Contemporană, a anunțat că piesa de mobilier „Casa de bilete – epocă”, unul dintre puținele elemente originale păstrate din fosta Baie Turcească, monument istoric de categoria B, a fost conservată și restaurată. Intervenția a fost realizată de restauratorul de lemn Erminio Mattei, iar obiectivul principal a fost recuperarea completă a acestei piese rare și readucerea ei în locul ei inițial, în cadrul traseului muzeal.

O piesă unică dintr-un monument emblematic al Iașului

Baia Comunală, cunoscută sub numele de Baia Turcească, este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice din 2015, având codul LMI IS-II-m-B-03769 (str. G.M. Cantacuzino nr. 16). Clădirea actuală, construită între anii 1897-1898 pe ruinele vechiului Feredeu Turcesc, impresionează prin stilul neomauritan, cu arcade orientale, vitralii, placaje ceramice și decorații filigranate.

Arhitectul italian Iginio Vignali, cel care a proiectat edificiul, a încercat să păstreze limbajul decorativ al băii ottomane originale, adaptându-l unei structuri moderne, dotate cu apă rece, canalizare și aburi. Rezultatul – una dintre cele mai spectaculoase construcții de influență orientală din România.

Restaurarea Băii Turcești, finalizată în 2023, a scos la lumină și inscripții de epocă, precum datarea „1897 Februari 18”, păstrată în zona fostelor vestiare.

În perioada în care Baia Turcească funcționa activ, până în anul 1990, clădirea era organizată astfel:

• Demisol: depozite și spații private

• Parter: zona de baie propriu-zisă

• Etaj: apartamente private

Pentru gestionarea fluxului de până la 80 de persoane pe oră, era necesar un punct de evidență la intrare. Astfel a fost realizată cabina de bilete, o construcție din lemn cu ferestre, ușă, acoperiș, colonete și ghișeu. Aici, vizitatorii își lăsau documentele și primeau cheia corespunzătoare cabinei de schimb; la plecare, cheia era predată iar documentul era recuperat.

Piesa se integra perfect în arhitectură, fiind realizată în stil oriental, în consonanță cu întreaga clădire.

După 1990, odată cu abandonarea imobilului, „Casa de bilete” a suferit deteriorări importante. În 2018, odată cu începerea lucrărilor de restaurare a clădirii, piesa a fost mutată din locul original, însă depozitarea în condiții improprii – în aer liber – a accelerat degradarea.

Mediul umed, fluctuațiile de temperatură și umezeală, precum și folosirea neadecvată a cabinei de către persoane fără adăpost au provocat:

• degradarea ireversibilă a zonelor inferioare ale lemnului

• desprinderea unor elemente structurale și decorative

• pierderea unor componente utilizate ca lemn de foc

• exfolierea totală sau parțială a stratului de vopsea

Fotografiile de la momentul intervenției arătau starea avansată de deteriorare a piesei.

Restauratorul Erminio Mattei subliniază că inițierea procesului a fost esențial pentru recuperarea unei piese unice din patrimoniul Iașului. Scopul final a fost reinstalarea „Casei de bilete” în poziția ei originală și integrarea într-un traseu muzeal dedicat istoriei Băii Turcești.