Poveste cu o companie celebră, prezentată la Iași! Publicul nu trebuie să rateze așa ceva

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Poveste specială, cu o companie celebră, prezentată la Iași! Publicul nu trebuie să rateze așa ceva. Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiuˮ, din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldovaˮ Iași, organizează, până pe 31 martie 2024, la Palatul Culturii, expoziția temporară „Electrecord – O poveste de succes”

Poveste specială, cu o companie celebră, prezentată la Iași! Publicul nu trebuie să rateze așa ceva. Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiuˮ, din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldovaˮ (CMNM) Iași, organizează, până pe 31 martie 2024, la Palatul Culturii, expoziția temporară „Electrecord – O poveste de succes”, un demers expozițional care propune o călătorie în universul înregistrărilor muzicale lansate de Casa de Discuri Electrecord, prima companie de profil din România.

Poveste cu o companie celebră, prezentată la Iași!

Înființată în 1932, Electrecord a înregistrat, de-a lungul timpului, un număr impresionant de discuri din ebonită și vinil, casete audio și CD-uri, din toate genurile muzicale, devenind unul dintre cele mai cunoscute branduri românești, mult îndrăgite și apreciate pe public.
Expoziția prezintă discuri din colecția Muzeului Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”, ce conțin titluri și înregistrări cu unii dintre cei mai cunoscuți artiști, orchestre și formații de muzică românești.

Curatorii expoziției sunt Teodora-Camelia Cristofor, muzeograf, și Celia Cristina Iacob, conservator. Expoziția poate fi vizitată în spațiul expozițional al Muzeului Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiuˮ, de miercuri până duminică, în intervalul orar 10.00-17.00 (ora 16.30, ultimul bilet).

Totul începe în 1932, când comerciantul evreu Nathan Mischonzniki cumpără, din Germania, mai multe echipamente de producție și le aduce în România

Povestea începe în 1932, când comerciantul evreu Nathan Mischonzniki cumpără, din Germania, mai multe echipamente de producție și le aduce în România. El pune bazele fabricii de discuri Electrecord, un nume care va intra în legendă în deceniile următoare. Până în 1937, compania nu are un studio de înregistrare propriu și se limitează la multiplicarea plăcilor produse în străinătate. În această perioadă, chiar și înregistrările românești se fac peste hotare, la firma germană Kristall. După cinci ani de la înființare, Electrecord începe să producă primele materiale muzicale în studioul propriu. Până la sfârșitul războiului, compania produce aproximativ 70 de mii de discuri anual, principalii clienți fiind Radioul, Ministerul Propagandei și Societatea Compozitorilor Români. Electrecord mai colaborează și cu renumitele case de producție, Columbia și Odeon, dar editează și materiale publicitare pentru firme comerciale.

Tirajele Electrecord cresc, iar din 1956 apar și discurile de vinil, în paralel cu plăcile de ebonită

În 1948, societatea este naționalizată, după care utilajele și tehnologiile îi sunt modernizate. Tirajele cresc, iar din 1956 apar și discurile de vinil, în paralel cu plăcile de ebonită. În 1967 se trece la imprimarea exclusivă pe discuri de vinil și se pune în practică o metodă de înregistrare pseudostereofonică – uneori, orchestra este repartizată pe un canal, iar vocea, pe celălalt. Anii 1970 sunt caracterizați prin înregistrări de o calitate îmbunătățită, precum și prin tiraje de ordinul zecilor de mii de copii lunar.

Înregistrările se fac de acum în studioul ce avea să se numească mai târziu „Tomis”, după fostul cinematograf ce se aflase în clădirea respectivă. În 1973 apar primele discuri stereo, compatibile însă și cu pick-up-urile mono. În anii 1980, tirajul anual ajunge la 6-7 milioane de copii. Încep să fie produse variante pentru străinătate ale unor discuri, cu textul recântat în limba engleză, precum și ediții pe casete audio. Anul 1983 aduce o nouă retehnologizare a liniei de producție, fiind aduse utilaje din Suedia.

O tranziție lungă și dificilă

După 1990, Electrecord intră treptat în declin odată cu apariția concurenței și cu utilizarea CD-urilor ca mediu predilect. Societatea se găsește în impas în jurul anului 1996, când producția stagnează din lipsă de cereri, însă doi ani mai târziu este salvată prin achiziționarea utilajelor sale de o societate britanică contra sumei de 40 de mii de dolari și prin vinderea clădirii în care se afla fabrica. Cu acești bani este cumpărat un studio de înregistrări performant. Ulterior acestei schimbări, activitatea societății se reprofilează pe reeditări și înregistrări. CD-urile produse sunt multiplicate în România, Ungaria sau Anglia.

În 2002, Electrecord avea o cifră de afaceri echivalentă cu 2,16 milioane de lei și un profit brut de 105.000 de lei. În 2003, angajații societății preiau de la stat pachetul majoritar de acțiuni al companiei (59,76 la sută). Electrecord București (ELRD) intră în insolvență, potrivit deciziei Tribunalului București, din 29 ianuarie 2018, se arată într-un raport al companiei transmis Bursei de Valori București. Având în vedere toate acestea, o poveste specială, cu o companie celebră este prezentată la Iași!