Povestea de viață impresionantă a unei familii din Iași. Ambii soți au crescut în casele de copii și s-au cunoscut într-un centru pentru persoanele fără adăpost: „La naștere am fost aruncată la tomberon și m-a găsit un medic” – FOTO

Petru Cătălin Budeanu și Mihaela Budeanu au o poveste de viață impresionantă. Aceștia au crescut în casele de copii, la vârsta de 18 ani au ajuns pe străzi, iar la câțiva ani distanță s-au cunoscut într-un centru pentru persoanele fără adăpost

Cei doi au povești asemănătoare, trecând prin viață cu greu, încă de la naștere. În prezent, formează o familie frumoasă alături de cei doi copilași ai lor. Destinul nu a fost drept cu ei, au muncit foarte mult, însă neajunsurile fac parte din viața lor de zi cu zi. Bărbatul este singurul care aduce un venit în casă, însă și soția lui își dorește să își găsească un loc de muncă stabil

RomaniaTV

Dispare garanţia de 50 de bani! Schimbare majoră la punctele de reciclare

Observatornews.ro

Stenograme. Cum se negocia şpaga în rate, cu un inspector ANAF: "Ţi-am dat 2.500 de euro și mai vrei încă 4.000"

Aruncați în stradă de statul român și nevoiți să trăiască de pe o zi pe alta

Mihaela Budeanu are 38 de ani și a trecut prin foarte multe greutăți încă din prima ei zi de viață. La naștere a fost aruncată la tomberonul Spitalului „Sfânta Maria”, unde a fost găsită de un medic. Ea a fost abandonată în acest mod tragic din motivul că s-a născut cu un defect la gură, iar mama acesteia a crezut că nu o va putea alăpta.

02:00, 23 May 2025

FOTO Un băiețel de doar 2 ani are nevoie de ajutor financiar pentru a putea continua ședințele de kinetoterapie! Denis Hurmuz suferă de atrofiere musculară spinală

02:00, 16 May 2025

FOTO Ovidiu Păduraru își crește singur cei doi copii, după ce mama lor i-a părăsit: „Am fost plecat 3 ani în Germania, iar ea a plecat cu alt bărbat”

Mihaela a ajuns în grija statului, iar la vârsta de 18 ani a fost aruncată în stradă, fiind nevoită să se descurce. A muncit din greu ca ajutor de bucătar, iar majoritatea banilor pe care îi câștiga îi dădea pe chirie. După ce a rămas fără loc de muncă a ajuns pe străzi, sub cerul liber. Trei săptămâni a rezistat să doarmă pe unde apuca.

„La naștere am fost aruncată la tomberonul Spitalului «Sfânta Maria». Mama mea a crezut că nu mă poate alăpta din cauza defectului pe care îl am la gură, însă am fost găsită la timp de un medic. Am stat doi ani la spital și după am fost dusă la centrul de plasament din comuna Popricani. Am crescut în casa de copii până la vârsta de 18 ani și după mi-am căutat de muncă.

Am lucrat ca și ajutor de bucătar, după m-am angajat la un alt restaurant, iar în toată această perioadă am stat în chirie și mă descurcam destul de greu cu banii. După ce am rămas fără loc de muncă, cum nu îmi mai puteam plăti chiria, am ajuns pe străzi. Am stat maxim trei săptămâni, pentru că nu rezistam și am mers la spital și le-am spus doctorilor că mă simt rău, ca să stau internată la spital”, spune Mihaela Budeanu.

La vârsta de 18 ani, Mihaela a fost sfătuită să meargă la Casa Boursicaud, din Sârca, care este primul centru social din cadrul fundației Emmaus Iași, unde a stat aproximativ șase ani. În acest centru l-a cunoscut pe Petru Cătălin Budeanu, care i-a devenit soț după cinci ani de relație.

„Nu mai aveam nicio variantă, trebuia să mă întorc pe străzi și am ales să merg la un centru pentru persoane cu adăpost din Sârca, din cadrul fundației Emmaus. Am stat undeva la șase ani în acest centru, unde l-am cunoscut și pe soțul meu. Acum îmi doresc foarte mult să îmi găsesc un loc de muncă, în orice domeniu, dar să îmi permită să plec în fiecare zi, puțin, la ora 12 să o iau pe fiica mea de la școală și să o duc acasă”, adaugă Mihaela Budeanu.

Petru Cătălin Budeanu: „Trei luni, cât am stat pe străzi, s-au simțit ca trei ani”

Mihaela Budeanu a fost abandonată la naștere. Aceasta a fost aruncată la tomberonul Spitalului „Sfânta Maria”

Petru Cătălin Budeanu are 38 de ani și viața nu a fost dreaptă cu el. A fost abandonat la naștere și a crescut în casa de copii, iar la vârsta de 18 ani a fost nevoit să doarmă pe străzi. A trecut prin clipe groaznice, a fost bătut de celelalte persoane fără adăpost, a făcut foamea, a fost fugărit de polițiști. Cu toate acestea, acum este stâlpul familiei, iar cei doi copii pe care îi are alături de Mihaela Budeanu sunt totul pentru el.

„Am crescut la centrul de plasament și mi-am văzut mama o singură dată. Am fost, timp de opt ani, singur pe lume, într-un centru și după am fost la un centru din Târgu Frumos, unde am stat patru ani. În această perioadă, eu am învățat meseria de cizmar și am terminat cu zece pe linie. În anul 2004, când am împlinit vârsta de 18 ani, a venit momentul să plec, ies din acest sistem și să mă descurc. Mi-am luat bagajele, am mers un kilometru pe jos cu ele, mă uitam în jurul meu și nu vedeam nimic, era doar câmp.

Am lăsat tot și am ajuns, efectiv, pe străzi, fără un acoperiș deasupra capului. Nu aveam ce mânca și când îmi era foame mergeam în piață și furam câte un măr, după trebuia să fug cât mă țineau picioarele. Trei luni am stat pe străzi și am simțit că au trecut trei ani. Eram nemâncat, bătut, fugărit de poliție, nedormit. Dormeam câte o oră, două prin gări și după trebuia să fug pentru că îmi luam bătaie de la alte persoane fără adăpost”, spune Petru Cătălin Budeanu.

După ce a fost aruncat în stradă de statul român și a trăit pe străzi, a găsit o hartă pe care a aruncat o monedă. Aceasta a picat pe orașul Brașov, unde a plecat pentru a-și face un rost în viață. Trenul l-a lăsat pe un câmp, unde a dormit timp de două zile sub cerul liber, până într-un moment, când a fost găsit de o femeie. Aceasta a văzut că este doar un adolescent și a ales să îl ia la ferma pe care o deținea, să aibă grijă de animale.

Aceasta l-a pus pe picioare pe Petru Cătălin, iar după doi ani a ales să meargă la o altă familie, din Azuga, Brașov, pentru a avea grijă de animale. După ceva ani, bărbatul și-a dorit să își cunoască familia și să primească răspunsul la întrebarea „de ce am fost abandonat și de ce sunt nevoit să trăiesc în acest mod?”. Tatăl acestuia a murit, iar pe mama lui a văzut-o o singură dată în cei 38 de ani pe care îi are.

„Într-o zi am găsit o hartă, am luat o monedă și am aruncat-o pe hartă. Acolo unde a picat moneda, acolo m-am dus, adică în Brașov. Am mers cu trenul până acolo și când am ajuns am dormit timp de două zile pe câmp. M-a găsit o femeie și a văzut că eram tânăr și că dorm pe câmp, așa că a ales să mă ia la muncă, la animale, unde am stat doi ani și jumătate, în Azuga. Această femeie m-a învățat cum să mă ridic în viață, m-a pus pe picioare și de acolo am ajuns la o altă familie, din Rucăr.

Am muncit și acolo tot la animale, însă m-am hotărât să plec din Brașov și să merg să îmi caut familia. În Iași am o soră, am fost la ea, însă aceasta mi-a spus că nu mă recunoaște. În acel moment, mi-am luat inima în dinți și am plecat dezamăgit. Am ajuns în satul Sârca din Iași și am mai muncit la animale la o altă familie, iar într-o zi m-am întâlnit cu un prieten de-al meu care și el lucra la animale. El mi-a spus de centrul fundației Emmau,s care era în Sârca și așa am ales să merg acolo, pentru că eram sătul să muncesc la animale, voiam să mai fac și altceva.

Am anunțat familia la care am  lucrat cu două săptămâni înainte să plec, iar când trebuia să plec nu am primit nici măcar un leu pentru toată munca pe care le-am făcut-o la animale. Mi-au spus că am avut unde dormi și că am primit mâncare, iar ei consideră că este suficient. Le-am mulțumit și am plecat așa, cu bune, cu rele”, mai spune Petru Cătălin Budeanu.

Au înfruntat viața, sperând la un viitor mai bun pentru copiii lor

Cei doi s-au cunoscut la un centru pentru persoane fără adăpost

După ce a ajuns în Iași, fiind nerecunoscut de sora lui și închizându-i ușa în nas, acesta a mers în Sârca. După ce a muncit ceva timp la această familie a avut surpriza neplăcută să nu fie plătit cu nici măcar un leu.

La sfatul unei cunoștințe, a ales să meargă la Casa Boursicaud, care este în Sârca, din cadrul fundaței Emmaus. Acolo a cunoscut-o pe soția lui, cu care are doi copilași minunați, o fetiță în vârstă de șapte ani și un băiat în vârstă de 11 luni. După cinci ani de relație, aceștia au hotărât să se căsătorească, fiind cununați chiar de Gelu Nichițel, directorul Fundației Emmaus România.

„Am ajuns la centrul Emmaus din Sârca, am stat o săptămână, iar după o săptămână l-am cunoscut pe fondatorul acestei fundații, domnul Gelu Nichițel. El m-a văzut că sunt mai mare și mi-a spus că eu sunt bun de muncă. Mi-a dat în primire vaci, porci, găini, rațe, capre și pe unele chiar le-am crescut, efectiv, la biberon. După ceva timp, m-am mutat într-o altă casă din cadrul fundației, în Popești. Acolo tot de animale aveam grijă, dar aveam și pământ de care să am grijă. În această casă stăteam eu cu încă doi băieți și noi aveam grijă de toată casa, curtea, terenul și de toate animalele.

Într-o zi s-au mutat și două fete la această casă și ne ocupam toți de gospodărie. Așa am cunoscut-o pe actuala mea soție, iar după cinci ani de relație, cu bune, cu rele, ne-am căsătorit, fiind cununați de către Gelu Nichițel. După un an am plecat la muncă, în Germania, și acolo am lucrat la o bancă. Am chemat-o și pe soția mea, Mihaela, iar după două luni după ce ea a venit a murit patronul mare al băncii. Toți românii au fost dați afară după ce a murit el și, nemaiavând de muncă, ne-am întors în România. Când ne-am întors, nu știam ce să facem. Ne-am mai găsit câte ceva de muncă, iar în anul 2016 a venit pe lume fetița mea.

Eu am fost nevoit să plec din nou în străinătate, la muncă și am decis să nu mai plec când fetița mea era deja măricică și o vedeam cât de mult suferă că nu sunt lângă ea. Acum mai avem un membru în familie, băiețelul meu în vârstă de 11 luni, și în prezent sunt agent de securitate. Încă ne este greu și abia am reușit să mă angajez, iar soția mea vrea și ea să se angajeze în orice domeniu, ca să le putem face un mediu bun copiilor noștri”, adaugă Petru Cătălin Budeanu.

Pornim o strângere de fonduri pentru această familie ce are o poveste de viață impresionantă, iar obiectivul principal este pregătirea fetiței de șapte ani pentru noul an școlar. Persoanele interesate care doresc să doneze bani pentru această familie o pot face în contul bancar al lui Petru Cătălin Budeanu, RO14 BREL 0005 5269 1910 0100.

Cei care doresc să doneze rechizite și hăinuțe o pot face contactând redacția BZI.