Titlurile zilei

Povești înfricoșătoare din camera de gardă de la Spitalul „Sf. Spiridon”! Doi bătrâni au murit în același timp de durere, strângându-se în brațe, ca în cele mai tragice filme. Medic: „Doamne, mai este viu sau e mort?” – FOTO / VIDEO

Publicat: 19 nov. 2021
_____ Vizualizări 0 Comentarii
Povești înfricoșătoare din camera de gardă de la Spitalul Sf. Spiridon Doi bătrâni au murit în același timp de durere strângându-se în brațe ca în cele mai tragice filme. Medic Doamne mai este viu sau e mort - FOTO  VIDEO
Doi bătrâni din Iași au murit pe patul de spital împărțind același tub de oxigen și ținându-se de mână până în ultima clipă

Au împărțit același tub de oxigen și s-au ținut de mână până în ultima clipă! Doi bătrâni din Iași s-au iubit până când moartea i-a despărțit. Cei doi erau infectați cu COVID-19 și au ajuns în stare foarte gravă în Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Clinic de Urgență „Sfântul Spiridon” din Iași. Cu greu s-a găsit un loc liber pentru aceștia, iar când s-a eliberat un pat, l-au împărțit

Departe de ochii curioșilor, în urmă cu aproximativ două săptămâni, când spitalele din Iași erau sufocate de sutele de pacienți COVID-19, medicii au trecut prin cele mai grele clipe. Pacienții de toate vârstele mureau sub privirile lor. Au lucrat zi și noapte pentru salvarea pacienților care ajungeau în stare extrem de gravă, dar uneori eforturile lor supraomenești erau în zadar. Familii întregi au decedat în spitale, deoarece ajungeau în stare foarte gravă, iar șansele lor erau foarte mici. La fel a fost și soarta a doi bătrâni din Iași care au murit în aceeași zi, în același pat, împărțind același tub de oxigen. S-au ținut de mână până în ultima clipă într-un salon de la Spitalul Clinic județean de Urgență „Sf. Spiridon”.

„Am avut o familie, 74 de ani, el și ea, soț și soție. I-am așezat pe două scăunele alăturate, iar la un moment dat i-am mutat pe un pat. Amândoi pe același pat. El stătea, săracul, ghemuit, strâns într-un colț, că să îi facă doamnei loc, să stea doamna mai comod. S-au ținut de mână până în ultima clipă și au împărțit același tub de oxigen. Lucrurile erau complicate din toate punctele de vedere, erau foarte gravi. Veneau pacienți, le luai saturația și aveau saturație 20 la sută și te întrebai: «e viu?». Asta era realitatea. Veneau câte 3, 4, 5, 6 odată. Erau zile în care nu aveai unde să îi primești fizic, că veneau multe ambulanțe și făceai rond, următoarea, următoarea”, a declarat dr. Cristina Stan, medic primar, medicină de urgență.

Medic: „Te întrebai «Doamne, mai este viu sau e mort»?”

Luna octombrie 2021 a fost un test de rezistență pentru medicii din Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Clinic Județean „Sfântul Spiridon”, Iași. Ambulanțele cu pacienți COVID-19 veneau pe bandă rulantă, iar medicii trebuiau să aleagă cel mai grav caz. Pacienții ajungeau în stare foarte gravă, iar medicii se întrebau dacă sunt vii sau morți. Unii supraviețuiau, alții nu. O altă familie de bătrâni din Iași și-a găsit sfârșitul în aceeași zi la spital. Ambii, în stare foarte gravă, au murit la interval de câteva ore.

„Era un ritm, dar nu fizic, ci psihic foarte greu. Ajungeai să nu mai știi ce faci, nu îți era foame, nu îți era sete, erai o chestie mișcătoare. Veniseră într-o zi doi bătrâni, 98 și 97 de ani, soț și soție. Întâi a venit el, transferat de la Infecțioase, găsit pozitiv acasă. Te întrebai «Doamne, mai este viu sau e mort?». Abia sufla, avea necesar de ventilator, bolborosea ceva, nu înțelegeai, foarte agitat, abia găsisem un pat pentru el.

Așa era când veneau ambulanțe una după alta, te duceai și întrebai «tu ce ai?, tu cei ai?», si-l luai pe ăla mai grav prima dată, că nu aveai cum să te desfășori altfel. Și era o luptă, «hai repede», că dacă nu te mișcai repede pentru următorul, nu era bine. La jumătate de oră după ce a ajuns soțul, a ajuns și soția acestuia și au murit amândoi în aceeași zi aproape, la interval mic de timp. Foarte dureros era când erau toți la grămadă, unul intra în stop și îl resuscitai acolo și toți ochii erau ațintiți spre tine și citeai în ochii lor teama, că dacă ar fi ei în acea situație”, a povestit dr. Cristina Stan, medic primar, medicină de urgență.

Printre persoanele care și-au pierdut viața a fost și un tânăr de 24 de ani, care a ajuns pe propriile picioare la spital

De cele mai multe ori, cadrele medicale erau obligate să rămână peste program pentru ca pacienții să fie supravegheați. Ambulanțele nu încetau să vină, iar cele mai multe erau cazuri extrem de grave. Trist era că printre pacienții în stare gravă se numărau și tineri, unii dintre ei nereușind să lupte cu virusul. La fel s-a întâmplat cu un tânăr de 24 de ani, care a ajuns pe picioarele lui, iar în câteva ore a decedat. Acesta acuza respirație grea, starea lui era una extrem de gravă, iar finalul a fost tragic.

„Se întâmplă să vină câte 4-6 ambulanțe cu medic în același timp, ceea ce era și mai grav. Venise la un moment dat ambulanța de Vaslui, cu o tânără de 30 de ani, cu COVID-19 și ischemie acută de membru, care e urgență, că își pierde piciorul. Venise în șoc hemoragic, hematemeză cu antigen pozitiv, iar dacă e pozitiv, trebuie să-l vezi, trebuia intubat, făcut endoscopie. Venise pacient adus de SMURD cu saturație mică, care era deja intubat pe ventilator, dar nu erau destule echipamente.

La un moment dat nu mai aveam ventilatoare și ce altceva să faci, dai la balon. Într-o zi am dat la balon de la 4-5 dimineața până la 10-11, pentru că venise un tânăr, singur, pe picioarele lui, de 24 de ani. Spunea că respiră greu, că îi este foarte rău, era într-o stare foarte gravă. S-a decuplat de la celălalt pacient, s-a dat la balon, pentru că a trebuit el pus pe ventilator. Din păcate, tânărul a decedat, pentru că era extrem de grav. Lumea te vede că stai cu câte o cană de cafea, dar ei nu știu că e singura chestie pe care o iei într-o zi”, a precizat dr. Cristina Stan, medic primar, medicină de urgență.

Medicii au suferit pentru fiecare pacient pe care l-au pierdut

De aproximativ două săptămâni, în spitalele ieșene a scăzut numărul cazurilor COVID-19 și a pacienților internați. Medicii răsuflă ușurați după perioada de aproximativ o lună și jumătate în care nu au mai știut când e zi și când e noapte. Aceștia sunt medicii din UPU a Spitalului Județean de Urgență „Sfântul Spiridon” Iași. Medicul care a încercat să îi salveze viața ieșencei de 38 de ani, care a murit în timp ce se afla la cumpărături, a fost profund marcat. Nu mai voia să se întoarcă a doua zi la spital.

„Pacienții COVID-19 de terapie intensivă i-am îngrijit cu tot ceea ce înseamnă îngrijirea acestor pacienți. Pacienții care sunt pe ventilație non-invazivă sunt pacienți conștienți, ei trebuie să aibă parte de un suport psihologic, pe care tot medicul, asistentul și infirmierul din urgență l-au făcut, trebuie o alimentație corespunzătoare, susținerea lor fizică pentru mișcare. Au fost apoi și momentele dramatice ale stopului cardio-respirator și a deceselor la mulți dintre acești pacienți. Medicul care a încercat să salveze viața pacientei de 38 de ani, a doua zi a spus că nu se mai simte în stare de nimic și nu se mai simte în stare să vină la spital și este normal. Pe de o parte se luptase pentru viața pacientei, pe de altă parte a trebuit să declare decesul, să-i comunice soțului, care a suferit o dramă”, a precizat prof. dr. Diana Cimpoeșu.

Prof. dr. Diana Cimpoeșu: „A fost o perioadă pe care nu am crezut vreodată că o vom trăi”

Cea mai neagră zi a fost când medicii au fost nevoiți să ofere manual oxigenul necesar pacienților. În acea zi au ajuns în mai puțin de 24 de ore, 20 de pacienți, toți în stare gravă și cu necesar de oxigen.

„A fost o perioadă pe care nici nu ne-am putut-o imagina vreodată că o vom trăi, pentru că am fost în același timp unitate primire urgențe, am fost terapie intensivă, pentru pacienții de terapie intensivă care nu aveau loc în celelalte spitale din Iași. Și am fost și secție de boli infecțioase pentru că pacienții pe de o parte erau diagnosticați, iar pe de altă parte rămâneau și cei non-ATI un timp îndelungat, ore sau chiar zile în urgență, pentru că nu existau locuri în saloanele obișnuite și secțiile obișnuite non-ATI. Toată luna octombrie 2021, până la jumătatea lunii noiembrie 2021, a fost o muncă extrem de grea și de dificilă, depășind munca obișnuită a unei echipe de urgență și a fost ceva ce nu ne-am imaginat vreodată că vom trăi.

În primele valuri, când era la fel de greu, consideram că sunt un număr mare de pacienți în stare gravă, dar nu ne așteptam ca în valul 4 numărul pacienților să se dubleze, mai ales în luna octombrie. Cel mai mare număr de pacienți de terapie intensivă pe care l-am avut aici în UPU a fost de 20, ceea ce este enorm, depășind capacitatea de ventilație. A fost ziua când am spus că am ventilat și pe balon, nemaiexistând ventilatoare în niciunul din ATI-urile din Iași și Moldova. A fost cea mai grea zi, dar și cea mai grea perioadă”, a spus prof. dr. Diana Cimpoeșu.

Adauga un comentariu