Preotul Adrian Chelaru, din Iași, pus zilnic față în față cu bolnavii încărcați de suferință. Cum reușește să le aline sufletul: „Drumul nu e lipsit de încercări și ispite” – FOTO

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Spitalul a devenit o a doua casă pentru unii oameni ce au fost abandonați și trebuie să lupte atât cu boala, cât și cu suferința la care sunt supuși. Pe lângă personalul medical de care se bucură, pentru că altcineva nu mai pășește în saloanele în care sunt internați, bolnavii nu mai au pe nimeni. Cu toate acestea, un preot din Iași îi încurajează pe cei care și-au pierdut speranța.

Singura cale pentru a se vindeca este să-și deschidă ochii sufletului

Pe lângă personalul medical, de care bolnavii se bucură, pentru că sunt singurii care pășeșc în saloanele în care sunt internați

Preotul Adrian Chelaru, preot de caritate în cadrul Spitalului Clinic de Urgență „Prof. Dr. Nicolae Oblu” din Iași, explică ce înseamnă pentru acești bolnavi să lupte singuri și de ce însănătoșirea lor depinde de credința pe care o au în creator.

„Fiul risipitor se întoarce acasă, la Tatăl ceresc, și primește Sfânta Taină a Spovedaniei, primește Euharistia ca «merinde spre viața de veci», medicament, hrană pentru suflet, simte mângâiere, simte încurajare, simte nădejde, simte harul lui Dumnezeu lucrând asupra lui și simte că sănătatea, acest dar atât de disprețuit și considerat de noi ca fiind un drept al nostru, îl prețuiește ca pe un dar dumnezeiesc, imposibil de înlocuit prin altceva”, a mărturisit preotul Adrian Chelaru, preot de caritate la Spitalul de Neurochirurgie din Iași.

08:32, 15 Jul 2026

FOTO Viorel Pașca vrea ca o parte dintre bolnavii luați din azilele groazei să fie trimiși înapoi! „Sunt ținuți împotriva voinței lor în anumite locuri!”

Deși pare greu după o viață pe care unii pacienți o conștientizează abia după ce se trezesc pe un pat de spital, când sănătatea lor este precară, preotul de caritate al spitalului afirmă faptul că niciodată nu este prea târziu.

„Deși drumul nu e lipsit de încercări și ispite. Da, pentru că e de ajuns un singur pas, chiar și șovăielnic spre El, și Domnul coboară pentru fiecare dintre noi de pe Golgota pentru a purta crucea suferinței noastre. Da, pentru că El răspunde chemării noastre firave, o desăvârșește. Îi adaugă dimensiunea care lipsea, ne spală de ignoranță, ne deschide ochii spre cele duhovnicești, spre pustiul din suflet și locul acela nu mai e arid, devine cald, vine o ploaie, un botez al lacrimilor, al vindecării înlăuntru, care e mai important decât simpla vindecare sufletească. Dumnezeu nu e intangibil și nu rămâne indiferent la strigătul nostru de ajutor, la chemarea noastră. El coboară sincer și în celula unui condamnat la moarte, și în sufletul cuiva care L-a ignorat cu bună-știință vreme îndelungată, dacă este invitat la cină în casa sufletului nostru, El vine”, a declarat preotul Adrian Chelaru.

Un preot din Iași încurajează bolnavii aflați în suferință

Această singurătate pe care bolnavii o simt este doar una fizică

Această singurătate pe care bolnavii o simt este doar una fizică. Din acest motiv, cei care au puterea de a vedea prin ochii sufletului realizează că, de fapt, compania de care au nevoie este prezentă în salonul în care sunt internați.

„Dacă oamenii ar cunoaște cât de frumos și bine e lângă Dumnezeu, nu s-ar depărta niciodată de El. Dumnezeu nu exclude bucuria de a trăi, ci o întregește, o împlinește, îi dă substanță. Cât de frumos spune Părintele nostru David, în Psalmi, faptul că, dacă vom dormi în mijlocul moștenirilor noastre, aripile noastre argintate vor fi ca ale porumbiței și spatele vostru va străluci ca aurul. Iată cum este contemplată creația prin ochii lui în Psalmul 8 sau când în Psalmul 4, 1 se descrie faptul că, dacă este chemat, Dumnezeu ne aude. Și cum în Psalmul 74 se explică faptul că ajutorul nu vine decât de la Dumnezeu”, a spus preotul Adrian Chelaru.

Preotul Adrian Chelaru îi încurajează pe bolnavi să citească Psalmii menționați mai sus, la care să mai adauge și Psalmul 85, pentru a-și înveseli sufletul și pentru a nu mai simți singurătatea.