În Senatul României a fost dezbătută și votată moțiunea simplă pe educație, depusă împotriva ministrului interimar al Educației, iar senatorul Dan Cașvaval a transmis un mesaj clar despre decizia sa.
„ASTĂZI AM VOTAT MOŢIUNEA PE EDUCAŢIE CA UN DASCĂL, NU CA UN OM POLITIC
Astăzi, în Senat s-a dezbătut şi votat moţiunea simplă pe educaţie, de fapt împotriva Ministrului interimar al acesteia. În fapt, împotriva Primului-Ministru.
Așadar, alături de colegii din grupul nostru parlamentar am participat la vot. Dar, mi-am asumat un alt rol decât cel de politician prins în regulă coaliţiei de guvernare.
Cred organic în spiritul de echipă. Mai ales atunci când ai consimţit să “joci” într-o echipă fără să ţi se impună aceasta. De aceea, chiar dacă am avut şi opinii diferite, exprimate deschis, am respectat întotdeauna deciziile pe care le-am luat în grupul mai larg sau mai restrâns al Partidului Social Democrat, pentru că mi se pare firesc să procedăm în acest mod. Unit şi unitar.
Astăzi, însă, a accepta varianta de vot în cadrul moţiunii simple depuse împotriva Ministrului interimar al educaţiei, variantă tehnic favorabilă coaliției, mi s-a părut o trădare. O trădare a şcolii şi a profesiei de dascăl. O trădare a colegilor mei dascăli, de oriunde din ţară. O trădare a studenţilor mei. În fapt, trădarea încrederii celor care m-au votat şi care au crezut, şi poate mai cred, în mine. În mine omul, dascălul şi rectorul.Iar mult mai dificil de suportat ar fi fost o alterare irecuperabilă a conştiinţei mele şi a respectului de sine.
Da, este adevărat, regulile participării la o coaliţie, cu bunele şi relele ei, presupun acţiuni comune. De aceea, din perspectiva „politically corect” ar fi trebuit să votez ca un politician. Dar măsurile de austeritate (nu de responsabilitate!) luate de guvernul Bolojan, începute cu educaţia, continuând cu educaţia şi, aşa cum se conturează în următorul pachet de măsuri bugetare şi în sumbrul proiect al Legii bugetului de 2026, deloc oferind educaţiei o perspectivă mai bună în viitor mă forţează să nu susţin o astfel de atitudine din partea celui care coordonează proiectele (ne)bugetare ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Demult şi deloc în calitate de interimar.
Ucraina sub asediul Rusiei respectă educaţia ca fiind singura cale de dezvoltare şi de apărare a ţării şi o finanţează ca atare. Congresul SUA i-a refuzat Preşedintelui propunerile de tăiere a bugetului pentru învăţământul universitar. La noi, în accepţiunea executivului, educaţia nu merită decât umilinţă şi austeritate absurdă. Absurd continuă.
Cred profund în spiritul de echipă şi îl respect. La universitate şi deopotrivă în Senatul României. Dar, sunt dascăl. O profesie în care singura politică este politica educaţiei. Şi dragostea pentru şcoală.Ştiu, votul meu nu a însemnat mai nimic contabiliceşte şi, implicit, mai nimic în ecuaţia politică. Dar, dacă astăzi aş fi procedat strict din rațiuni politice, mâine nu aş mai fi avut îndrăzneala să inițiez proiecte legislative sau să susţin proiecte care slujesc învăţământul. Mâine nu aş mai fi avut curajul să mă opun măsurilor care ciuntesc educaţia. Mâine nu aş mai fi avut puterea să mă adresez colegilor, studenţilor, Parlamentului. Şi aş fi anulat tot ceea ce cred, spun sau scriu despre respectul pe care îl datorăm şcolii.
Şi, cu cea mai sinceră certitudine, dacă astăzi aş fi procedat altfel, mâine nu aş mai fi avut demnitatea să mă numesc profesor. În fond, cum spunea Nelson Mandela, nimeni nu îmi poate lua demnitatea dacă nu accept să mi-o ia. Demnitatea de dascăl.
PS. Credinţa mea în echipa PSD m-a obligat, de astădată la modul „fair play” – chiar şi „politically corect” pentru grupul nostru – să comunic acestea colegilor mei dinaintea şedinţei de plen. Pentru că şi pe ei îi respect.”, a transmis prof. univ. dr. ing. Dan Cașvaval, senator și rector TUIASI.