Prof. univ. dr. Silviu Gurlui, deputat AUR de Iași, explică cum forța undei de șoc a proiectat o persoană la 50 de metri în explozia de la Rahova

Prof. univ. dr. Silviu Gurlui, deputat AUR de Iași, oferă o analiză detaliată a exploziei de la Rahova, explicând cum diferențele de temperatură și concentrația de metan au generat o undă de șoc extrem de puternică. În urma deflagrației, o persoană a fost proiectată la aproximativ 50 de metri, fapt care indică magnitudinea și violența exploziei.

Gurlui subliniază importanța investigării detaliate a locului pentru a înțelege pe deplin tragedia și transmite un mesaj de compasiune față de victime și familiile lor.

„Cred că situația persoanei aruncate aproximativ 50 de metri, pe blocul opus, în explozia de la Rahova, poate oferi indicii importante pentru a înțelege ce s-a întâmplat acolo. În primul rând, forța cu care aceasta a fost proiectată corespunde unei presiuni foarte mari a undei de șoc — presiune amplificată de geometria tipică a unei clădiri, în special în zona ferestrelor și ușilor.

Estimările mele conduc spre următorul scenariu: într-o încăpere a apartamentului, unde s-a produs maximul deflagrației, persoana s-a apropiat de fereastră, posibil pentru a aerisi. Faptul că era la geam este sugerat chiar de proiecția violentă către exterior (efect de combinare și amplificare a undelor directe și reflectate). La momentul exploziei, afară erau aproximativ 8°C — ceea ce înseamnă că aerul exterior era semnificativ mai rece și mai dens decât aerul din interior, care probabil avea în jur de 18–22°C.

În aceste condiții, fluxul de aer rece ar fi putut pătrunde rapid în cameră, coborând spre podea, împingând aerul cald — și implicit metanul acumulat — în partea superioară a încăperii. Prin acest proces, în apropierea plafonului s-ar fi putut forma, prin amestec și comprimare, un strat cu concentrație optimă pentru explozie (în zona critică 10–15%).

Al doilea factor ar fi fost sursa de aprindere: un contact electric defect, un arc electric sau o descărcare la nivelul plafonului, de exemplu la lustra sau corpul de iluminat. În acel moment s-ar fi produs deflagrația, eliberând o cantitate semnificativă de energie.

Pentru o cameră de aproximativ 30 m², unda de șoc ar putea corespunde unei energii echivalente de circa 25 kg TNT, ceea ce reprezintă aproximativ echivalentul a 140 de grenade. Presiunea undei la câțiva metri ar fi putut atinge valori de ordinul sutelor de kPa. Persoana surprinsă la fereastră, presupunând o masă de 80 kg și o suprafață de impact de aproximativ 0,5 m², ar fi putut primi un impuls suficient pentru a atinge o viteză inițială în jur de 100 km/h, necesară pentru a fi proiectată pe o distanță de circa 50 de metri. Calculele estimative arată că o presiune medie (suptapresiune) de până la 90 kPa ar putea genera un asemenea impuls — valoare care se încadrează în plaja presiunilor produse de unda de șoc într-o astfel de explozie.

Mărimea energiei undei de șoc rezultate (prin acumularea maximă de metan la o concentrație critică) și poziționarea nefericită a persoanei, asimetric, într-o zonă unde presiunea undelor de șoc incidente și reflectate ar fi atins un maxim, au condus la proiectarea acesteia la aproximativ 50 de metri, cu o viteză estimată în jurul a 100 km/h.

Dacă temperatura exterioară ar fi fost mai ridicată, este posibil ca acest eveniment tragic să nu fi avut aceeași intensitate, deoarece diferența termică ar fi generat mai puține turbulențe și o migrare mai lentă a metanului spre plafon. Frigul a favorizat comprimarea și rearanjarea gazului, generând turbulențe care nu doar că au contribuit la inițierea exploziei, dar probabil au crescut și violența acesteia.

O primă explozie ar fi putut, teoretic, declanșa și alte deflagrații în alte încăperi, holuri sau apartamente, prin reamestecarea maselor de aer și comprimarea gazului. Totuși, conform informațiilor disponibile și pe baza analizei seismografice, a existat un singur eveniment principal perceptibil; dacă au existat reacții secundare ele au fost foarte apropiate în timp și încadrare energetică în cadrul aceluiași episod. Astfel seismogramele înregistrate de INFP pentru intervalul relevant; analiza acestora confirmă existența unui singur eveniment exploziv major. În limitele rezoluției și preciziei măsurătorilor seismice disponibile, dacă au existat impulsuri multiple ele ar fi fost la diferențe de timp foarte mici — ordine de fractiuni de secundă — practic imposibil de separat auditiv sau vizual, dar fără a produce fronturi de undă distincte la scară regională.

Rămân numeroase variabile și parametri de analizat. Cu toate acestea, este esențial de verificat starea de funingine a plafonului, a corpurilor de iluminat și a podelelor. Distribuția funinginii și tiparele de ardere ar putea indica locul exact al inițierii și ar susține sau infirma scenariul propus.

Mai sus este un scenariu posibil. Cu certitudine, doar măsurătorile din teren, cercetările asupra structurii, analiza particulelor de funingine, modul în care sunt dispersate obiectele în jur, felul în care au fost sparte și împinse geamurile și ușile, precum și multe alte detalii, vor aduce acuratețe întregului fenomen fizico-chimic de un asemenea impact, care a generat o astfel de tragedie.

Prin acest mesaj îmi exprim și eu gratitudinea și compasiunea față de toți cei greu încercați din acel bloc, față de familiile îndoliate, față de cei răniți și față de toți cei care astăzi au rămas pe drumuri, fără să mai aibă nimic. Gândurile noastre trebuie să se îndrepte către toți cei de acolo, iar căldura umană și faptele sincere de ajutor să le fie sprijin real”, a transmis prof. univ. dr. Silviu Gurlui, deputat AUR de Iași.