Părintele Arsenie Boca, supranumit de credincioși „Sfântul Ardealului”, rămâne una dintre cele mai impresionante figuri duhovnicești ale secolului XX. Viața sa, însoțită de viziuni și cuvinte profetice, a inspirat milioane de oameni. În predicile sale, Arsenie Boca vorbea adesea despre vremurile grele ce urmau să vină, despre pierderea speranței și despre lupta spirituală a omenirii cu răul. Multe dintre profețiile sale, transmise de ucenici și martori, par astăzi uimitor de actuale.
Profeţiile părintelui Arsenie Boca despre un oraș din România: ”Va fi râs de pe fața pământului”
Potrivit mărturiilor, părintele ar fi vorbit despre o carte adusă de la Muntele Athos, care descria simbolic o „hidră cu suflare otrăvitoare”, o forță întunecată menită să împrăștie haosul și să umbrească lumina lui Dumnezeu. „Veți fi nevoiți să luptați cu înțelepciune împotriva acestei primejdii. Dumnezeu vă va da puterea de a birui răul”, le-ar fi spus Arsenie credincioșilor săi. Duhovnicul avertiza că răul nu se va manifesta doar în lume, ci se va infiltra subtil în toate structurile societății — de la locul de muncă, la politică și chiar în sânul Bisericii.
„Va veni un timp în care oamenii își vor pierde nădejdea”, spunea părintele. „Numai cei care vor rămâne neclintiți în credință vor fi salvați, iar peste ei se va revărsa Slava lui Dumnezeu.”
Printre profețiile sale cele mai răsunătoare se numără cea despre exodul românilor. „Mulți vor pleca din țară, dar puțini se vor întoarce. Va veni vremea când vor dori să se întoarcă și nu vor mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări.” Astăzi, cu milioane de români stabiliți peste hotare, cu granițe închise temporar în timpul pandemiei și cu războaie la granițe, cuvintele sale par mai actuale ca niciodată.
Arsenie Boca a vorbit și despre vremuri de încercare economică și socială, menționând că „vor veni ani grei, când vor apărea taxe, impozite și restricții peste măsură, iar oamenii vor simți că li se ia totul”. În acele vremuri, spunea el, credința va fi cernută și doar cei sinceri se vor menține drepți.
A prevestit moartea cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu
O altă profeție de o exactitate uimitoare a fost cea privind moartea cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu. Potrivit nepoatei duhovnicului, Zoe Daian, părintele i-ar fi spus liderului comunist, într-o întrevedere din anii ’80: „Într-o zi de mare sărbătoare veți fi omorâți amândoi.” Și așa s-a întâmplat — execuția celor doi a avut loc chiar în ziua de Crăciun, 25 decembrie 1989.
De asemenea, învățăturile sale fac trimitere la căderea comunismului și la vremuri de anarhie ce aveau să urmeze. „Secera și ciocanul vor dispărea, dar va veni steaua cu șase colțuri, și atunci va fi vai de lume”, ar fi spus părintele, referindu-se metaforic la un viitor dominat de confuzie și haos moral.
Într-una dintre discuțiile relatate de un apropiat, Arsenie Boca spunea că răul va fi înfrânt atunci „când din Răsărit va veni un om cu stea în frunte”, o aluzie la Mihail Gorbaciov, ultimul lider al Uniunii Sovietice, care a deschis drumul către destrămarea blocului comunist.
A prevestit și evenimentele sângeroase din decembrie 1989
Duhovnicul a prevestit și evenimentele sângeroase din decembrie 1989. Cu puțin timp înainte de moartea sa, i-ar fi spus unei rude: „Curând va fi vărsare de sânge în România.” La doar trei săptămâni după trecerea sa la cele veșnice, Revoluția a izbucnit, iar mii de tineri au murit pentru libertate.
Poate cea mai tulburătoare profeție este cea despre București, capitala țării. Două femei care l-au vizitat au povestit că părintele le-ar fi spus: „Asupra Bucureștiului s-a ouat de două ori – la războaie – iar când se va oua a treia oară, orașul va fi șters de pe fața pământului, căci păcatele clocotesc acolo.”
Cuvintele lui Arsenie Boca, rostite în urmă cu decenii, continuă să fie interpretate și discutate. Pentru unii, ele sunt avertismente spirituale despre degradarea morală a lumii; pentru alții, simple metafore menite să trezească conștiința. Cert este că moștenirea sa duhovnicească a rămas vie, iar imaginea „Sfântului Ardealului” străbate generațiile, chemând la credință, înțelepciune și nădejde, chiar și în vremuri în care speranța pare pierdută.