Protocolul oficial. Cum urmează să fie formalizată înscăunarea noului Rege Charles al III-lea

Regina Elisabeta a II-a, monarhul cu cea mai îndelungată domnie din istoria Angliei, a murit joi la vârsta de 96 de ani, fiul ei Charles urmându-i la tron. Reuters publică o descriere a protocolului ce formalizează înscăunarea unui nou monarh.

Prinţul Charles a devenit rege imediat, în momentul morţii mamei sale, regina. Un Consiliu de Ascensiune este convocat cu celeritate, de obicei în primele 24 de ore, şi se desfăşoară la St James’s Palace, reşedinţa oficială a suveranului, pentru a proclama succesorul.

Stirile PROTV

Boala cu mortalitate de aproape 15%, care se transmite prin aer. „Simptomele seamănă în primele zile cu gripa”

RomaniaTV

Şoc în showbiz. Leo de la Strehaia: Carmen Şerban a fost amanta mea timp de 7 ani. Am iubit-o rău de tot

Consiliul este format din Consilieri Privaţi care îi sfătuiesc pe monarhi încă din perioada normandă

Consiliul este format din Consilieri Privaţi care îi sfătuiesc pe monarhi încă din perioada normandă. În prezent acest consiliu este format din aproximativ 670 de politicieni de rang înalt, printre care şi premierul Liz Truss. De asemenea vor fi prezenţi şi episcopi ai Bisericii Anglicane cu loc în Camera Lorzilor, printre care şi Arhiepiscopul de Canterbury, alături de reprezentanţii seculari ai regatului.

Din acest Consiliu mai fac parte Lordul Primar al Londrei, funcţionari publici de rang înalt şi înalţii reprezentanţi ai celor 14 ţări şi ţinuturi ce îl recunosc pe monarh drept şef de stat. Lordul Preşedinte al Consiliului este în prezent parlamentarul Penny Mordaunt.

Toţi Consilierii Privaţi vor fi invitaţi, dar nu vor participa cu toţii din cauza timpului scurt în care au fost convocaţi. În 1952, după moartea regelui George al VI-lea, 191 de membri au participat la Consiliul pentru Ascensiunea la tron a Elisabetei.

Acest consiliu este împărţit în două

Acest consiliu este împărţit în două. În prima parte, Lordul Preşedinte anunţă moartea monarhului şi grefierul consiliului, Richard Tilbrook, citeşte cu voce tare textul Proclamaţiei de Ascensiune. Apoi, un grup de supuşi de rang înalt ai monarhului, din care fac parte membri ai familiei regale, premierul, Arhiepiscopul de Canterbury şi Edward Fitzalan-Howard, duce de Norfolk şi deţinătorul titlului de Earl Marshal – primul membru al nobilimii responsabil de organizarea ceremoniilor de stat – vor semna proclamaţia.

Odată semnată, Lordul Preşedinte cheamă la tăcere şi consiliul se ocupă de treburile rămase, aşa cum sunt răspândirea proclamaţiei şi transmiterea ordinelor privind salvele de artilerie ce vor fi trase din Hyde Park şi de la Turnul Londrei.

După ce se termină prima parte a consiliului, noua proclamaţie este citită din Galeria de Proclamaţii (Proclamation Gallery), un balcon deasupra curţii Palatului St. James, de către deţinătorul titlului de „Garter King of Arms”, în prezent David White, heraldul de rang înalt al Angliei al cărui rol ceremonial îi aduce un salariu anual de 49 de lire sterline, stabilit încă din anii 1830. El este însoţit şi de alte oficialităţi, printre care şi Ducele de Norfolk, Earl Marshal, toţi purtând ţinute ceremoniale tradiţionale.

Proclamaţia este citită public şi în celelalte capitale ale Regatului Unit – Edinburgh, Belfast şi Cardiff – dar şi în alte locaţii

Proclamaţia este însoţită de salve de tun şi heralzii merg apoi la Mansion House din Londra şi proclamaţia este citită pe treptele de la Royal Exchange. Proclamaţia este citită public şi în celelalte capitale ale Regatului Unit – Edinburgh, Belfast şi Cardiff – dar şi în alte locaţii.

Partea a doua a Consiliului de Ascensiune este susţinută de noul suveran, dar poate să nu urmeze imediat părţii întâi. La această parte a consiliului participă doar Consilierii Privaţi şi ea începe cu o declaraţie personală a lui Charles cu privire la moartea reginei. Apoi, Charles rosteşte un jurământ cu privire la securitatea Bisericii Scoţiei, aşa cum este necesar în conformitate cu legea din 1707 prin care Scoţia s-a alăturat Angliei şi Ţării Galilor pentru a forma Marea Britanie. Acest jurământ a fost rostit în procesul de ascensiune de fiecare nou suveran, începând cu anul 1714. Apoi, noul monarh semnează două exemplare ale jurământului.