Secretele istoriei

Rascoala de la Flamanzi sau rascoala taraneasca

Publicat: 14 ian. 2020

Rascoala de la Flamanzi. Răscoala ţărăneasca din 1907 a venit ca un răspuns la inechitatea împărţirii pământului în Vechiul Regat. Constantin Stere menţiona că un milion de ţărani aveau mai puţin de trei milioane de hectare şi 1.000 de arendaşi aveau 4 milioane de hectare.

Puţini ţărani deţineau o suprafaţă însemnată de pământ, majoritatea terenului arabil fiind deţinut de latifundiari.
Aceştia le închiriau pământul unor arendaşi pe sume foarte mari de bani. La rândul lor făceau rost înapoi de banii plătiţi prin munca ţăranilor.

Abuzurile acestora în încercarea de a face un profit cât mai mare nemulţumeau şi mai mult ţăranii. O serie de personalităţi ale vremii au tras un semnal de alarmă asupra neregulilor şi consecinţelor ce aveau să urmeze.

Fraţii Fischer deţineau majoritatea terenurilor din partea de nord a Moldovei. Suprafaţa totală însumata de era de 200.000 de hectare. Aceasta se întindea pe suprafaţa judeţelor Botoşani, Neamţ şi Iaşi.

Mochi Fischer amâna în mod intenţionat reglementarea contractelor cu ţăranii din Flamanzi pentru a îi face pe aceştia să semneze pentru nişte condiţii foarte dezavantajoase.

Rascoala de la Flamanzi

În data de 8 februarie, Gheorghe Constatinescu, administratorul moşiei, este atacat de ţăranii nemulţumiţi de clauzele înţelegerilor. În urma acestui conflict violent Mochi Fischer fuge în Cernăuţi.

Autorităţile vremii nu s-au implicat în aceast situaţie, iar ţăranii, de teamă că ar putea rămâne fără un loc de muncă şi fără mâncare, încep să recurgă la acte de violenţă.

Răscoală se extinde în două săptămâni în toată ţara, focare de insurecţie apărând aproape peste noapte.

În dată de 12 martie guvernul conservator este înlocuit de cel liberal. La conducere se afla Dimitrie Sturză, Ion I.C. Brătianu fiind la Interne şi Alexandru Averescu ocupând funcţia de Ministru de Război.

Răsculaţii uciseseră deja un număr mare de arendaşi, moşieri şi administratori devastând proprietăţile acestora. Dar nu s-au oprit aici.

Armata a fost mobilizată, circa 140.000 de soldaţi fiind chemaţi la datorie. Răscoală a fost cel mai greu înnăbuşita în Oltenia, ţăranii de aici fiind foarte înverşunaţi.

În aprilie, răscoală fusese aproape în totalitate reprimată, dar au fost luate măsuri excepţionale din partea autorităţilor pentru a preveni o nouă revoltă în lunile următoare.

Rapoartele de atunci dovedesc faptul că armata nu a făcut uz de forţă excesivă, deşi s-a pus un accent foarte mare de-a lungul vremii asupra reprimării dure.



loading...

Adauga un comentariu