Risc maxim de război mondial

Numai zece zile ne mai despart de un posibil și probabil război mondial. În doar zece zile vom afla dacă operațiunea specială americană-israeliană, care se voia chirurgicală și care a degenerat într-un conflict regional, va plonja într-un război mondial. Care să opună lumea musulmană lumii creștine. Maximum zece zile. Atâta tot.

Operațiunea militară specială americano-israeliană, care se dorea chirurgicală ca execuție și extrem de scurtă ca durată de timp, iată că s-a extins cu o uluitoare viteză asupra unui spațiu geopolitic din ce în ce mai mare. De la un scurt război, care se dorea local și epuizat prin uciderea principalilor conducători ai Iranului, lucrurile au escaladat, au scăpat de sub control, iar acțiunile militare s-au extins în Bahrain, Qatar, Kuweit, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Iordania și Irak. Și statele europene unde există baze militare americane se află sub o amenințare iminentă. Războiul a devenit nu numai aerian, ci și naval, dar mai ales geopolitic, antrenând cu o uluitoare repeziciune forțele și statele proxy ale Ligii Mondiale Musulmane, care numără nu mai puțin decât 53 de state, și Liga Arabă, cu 23 de state. În total, într-o formă sau alta, se aliniază împotriva tandemului Statele Unite–Israel nu mai puțin decât două miliarde de credincioși. Operațiunile care vizează nu numai navele militare, ci și navele civile se concentrează în zona strâmtorii Ormuz, prin care se desfășoară peste 20% din traficul mondial de produse petroliere și extrem de mult trafic comercial. Loviturile executate cu drone și rachete iraniene, acumulate în stocuri considerabile, lovesc toate statele în care există facilități militare americane, dar și punctele nevralgice la nivel comercial și în ceea ce privește traficul de persoane. Așa se și explică de ce au fost lovite numeroase aeroporturi, a căror activitate este în acest moment paralizată.

Dintre statele europene, până în prezent, doar Cipru a fost atacat, dar există pericolul de a urma atacuri consistente și împotriva celorlalte state europene și non-europene în care funcționează facilități militare deținute de Statele Unite. În paranteză fie spus, în aceste zile am auzit multe prostii legate și de situația României, unele dintre ele constând în afirmația total eronată că rachetele balistice iraniene nu pot acoperi distanța necesară lovirii bazelor militare americane din țara noastră și altele legate de scutul anti-rachetă de la Deveselu, despre care oameni politici, dar și jurnaliști, afirmă în mod eronat că ar aparține Statelor Unite. Este fals. Deveselu este o bază – e adevărat, concepută și construită de Statele Unite – dar care a fost predată către NATO. Pentru moment, cel puțin, NATO nu este antrenată în acest conflict militar. Dar nu se știe până când. În principiu, nici Uniunea Europeană nu a intrat în front, ba mai mult, importanți lideri politici, cum este președintele Franței, afirmă că șefii de state UE nici măcar nu au fost consultați. În realitate, în multe state UE, care sunt și state NATO, politicienii se tem de reacția comunităților arabe extrem de numeroase, ca efect al politicilor progresiste de tip neomarxist.

Statele Unite și Israelul au mizat pe o operațiune militară specială de tip chirurgical, prin care să fie decapitată conducerea Iranului, creându-se premisele pentru o schimbare de regim, pe de-o parte, și, pe de altă parte, pentru sistarea totală a programului nuclear al Teheranului. Conducerea statului iranian este înlocuită însă din mers, iar succesorii regimului Khamenei declară sus și tare și cât se poate de răspicat că nu cedează puterea și că, sub nicio formă, nu renunță la programul nuclear.

Cu fiecare zi care trece, șansele rezolvării pe cale diplomatică a acestui conflict scad exponențial și direct proporțional cu pericolul extinderii în toate direcțiile a ostilităților de tip militar. Ca să dau un singur exemplu, strâmtoarea Ormuz, o zonă-cheie a comerțului mondial, permite cel mult un trafic naval pe două sensuri, fiecare dintre acestea având nu mai mult decât 60 de metri lățime. Blocarea în strâmtoarea Ormuz a două-trei nave ar bloca cu desăvârșire o bună parte din traficul mondial, nu numai de produse petroliere, ci și de alte mărfuri și ar arunca literalmente în aer prețurile pe întreaga planetă.

Nu este deloc clar cât timp vor mai rămâne blocate aeroporturile și porturile statelor arabe pe care le-am enumerat mai sus. În al doilea rând, nu este deloc clar dacă acestea vor deveni ostile în raport cu Iranul sau, dimpotrivă, vor fi ostilizate împotriva Statelor Unite și Israelului. Și, indiferent de reacțiile oficiale, nu este deloc clar cum vor reacționa cetățenii din respectivele state. Se vor ostiliza contra Iranului sau contra Statelor Unite? Nu este, de asemenea, deloc clar cum vor reacționa uriașele comunități musulmane existente atât în Statele Unite, cât și în statele NATO și Uniunii Europene.

Războiul acesta declanșat de o operațiune militară specială este mai periculos decât războiul din Ucraina și se propagă cu o viteză mult mai mare.