România, campioană la scumpiri! Suntem pe roșu și în topul inflației din Europa

Avem și datele publicate de Eurostat acum câteva zile. Suntem pe roșu, chiar în capul listei. Iar faptul că România este singură acolo, în timp ce restul continentului a trecut spre galben și verde, spune ceva foarte simplu. Nu mai putem da vina pe contextul internațional. Șocurile au fost aceleași pentru toți, dar rezultatele sunt foarte diferite.

Roșul acela înseamnă, de fapt, trei lucruri simultan. În primul rând, o politică internă incoerentă, ale cărei efecte le simțim acum. Vedem deficite bugetare foarte mari, promisiuni electorale repetate, plătite din datorie, creșteri de salarii și pensii fără acoperire.

Vedem politici de compensare și plafonare făcute haotic, care doar mută presiunea dintr-un colț în altul, fără să o rezolve. Mai avem și instituții cu credibilitate aproape zero. Inflația nu este doar o chestiune de cifre, este și psihologie.

În momentul în care oamenii nu mai cred că statul și banca centrală sunt solide, își indexează spontan prețurile și salariile, preventiv. Se creează astfel o panică difuză. Fiecare se apără cum poate. Comerciantul scumpește, iar salariatul, când vede scumpirile, cere salarii mai mari.

Avem, așadar, o structură economică vulnerabilă. Ponderea mare a alimentelor și energiei în coșul de consum face ca orice șoc să se vadă mai puternic la noi. Productivitatea este mai mică, iar competiția, slabă.

Firmele nu mai au stimulente și nici puterea de a absorbi o parte din costuri, așa că le transferă integral în prețul final.

Inflația îi pedepsește mai ales pe cei care nu au cum să se apere: salariații cu venituri fixe, pensionarii, tinerii. Faptul că România este pe roșu arată că am ales, colectiv, iluzia prezentului. Este, de fapt, o criză a raportului nostru cu viitorul. Preferăm satisfacția imediată în locul unei construcții lente, poate plictisitoare, dar solide.

Ar fi fost nevoie de reforme reale și investiții consistente în educație și infrastructură. Inflația ridicată mai spune ceva: contractul social este fisurat.

Când prețurile o iau razna, oamenii ajung să creadă că fiecare trebuie să se salveze pe cont propriu.

România are o problemă internă, de instituții și de cultură economică. Țările marcate cu verde pe hartă nu trăiesc într-un eden economic. Doar au făcut câteva lucruri pe care noi le tot amânăm: reguli fiscale care trebuie respectate, politici publice gândite pe 10–20 de ani, nu pentru următoarele alegeri. Iar roșul României pare un blazon al sărăciei eterne.

Este, în orice caz, semnul vizibil al unui mod de a face politică scurt la memorie, generos în promisiuni și iresponsabil față de viitor. Grecia, țara care a fost umilită public, pusă la colț și obligată la austeritate dură, elevul repetent al Europei de altădată, apare acum în verde, cu o inflație scăzută. A ieșit din criză cu cicatrici, dar și cu reflexe de prudență.