România, printre cele mai scumpe piețe de gambling din Europa?

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

România a intrat discret, în 2025, într-un club din care nu și-ar fi dorit neapărat să facă parte: cel al țărilor europene cu cele mai mari taxe pe jocurile de noroc online. Schimbările fiscale adoptate anul trecut au urcat povara pe operatori la un nivel pe care puține piețe din regiune îl ating, iar efectele se văd deja în felul în care arată piața la începutul lui 2026.

Concret, taxa pe veniturile operatorilor din jocuri de noroc (GGR) a crescut de la 21% la 30% începând cu 1 august 2025, cu un prag minim de aproximativ 480.000 de euro pe an pentru fiecare licență. La aceasta se adaugă o structură de licențiere împărțită pe trei categorii, cazinou, pariuri sportive și poker, cu taxe anuale cuprinse între 5.000 și 30.000 de euro, precum și obligația operatorilor de a avea un sediu permanent în România sau în Uniunea Europeană. Companiile care nu îndeplineau această condiție la data intrării în vigoare au primit un termen de șase luni pentru a se conforma. Pachetul fiscal a vizat, în paralel, și impozitarea câștigurilor jucătorilor, astfel încât presiunea a crescut la ambele capete ale mesei.

Unde se situează România pe harta europeană

Comparația cu restul continentului spune cel mai mult. Cea mai apăsătoare taxă o aplică Olanda, care a urcat cota la 34,2% în 2025 și a programat o nouă creștere, până la 37,8%, în 2026. Italia, a doua cea mai mare piață de gambling online din Europa, percepe 25,5% pentru cazinou, bingo și poker. Marea Britanie, citată frecvent ca model de reglementare, taxează jocurile de cazinou la 21% și pariurile sportive la doar 15%, deși și acolo se discută acum despre majorări. Germania merge pe un model diferit, cu o taxă pe miza jucată, nu pe profitul operatorului.

Pe această hartă, cota de 30% plasează România aproape de vârf, peste Italia și mult peste Marea Britanie, și o apropie de nivelul olandez. Pentru o piață din Europa de Est, unde puterea de cumpărare medie este sensibil mai mică decât în vestul continentului, este o poziție neobișnuită. La fiscalitate se adaugă și restricțiile tot mai stricte privind publicitatea, așa că operatorii plătesc mai mult și au, în același timp, mai puține pârghii pentru a-și promova serviciile.

Motivul creșterii nu este greu de înțeles. Sub presiunea deficitului bugetar, guvernul a căutat surse rapide de venit, iar industria jocurilor de noroc, profitabilă și deja reglementată, a fost o țintă comodă. Pe hârtie, o cotă mai mare aplicată acelorași venituri promite încasări suplimentare imediate. Pentru un stat care are nevoie de bani, tentația de a urca taxa este mare; pentru o piață care funcționează, fiecare punct procentual în plus contează. În practică, însă, lucrurile se complică.

Ce înseamnă pentru piață și pentru jucători

Creșterea taxelor a accelerat deja o consolidare a pieței. Operatorii mai mici, pentru care pragul minim de 480.000 de euro și costurile de conformare devin greu de susținut, au început să se retragă sau să fuzioneze, lăsând în urmă mai puține branduri, dar mai bine capitalizate. Tendința nu este unică în Europa, dar în România s-a produs mai brusc decât în alte piețe, tocmai pentru că saltul de fiscalitate a fost unul mare, nu unul gradual.

Potrivit lui Stephen Charlesworth, redactor la BestOnlineCasino, presiunea fiscală ridicată nu schimbă doar bilanțurile operatorilor, ci și modul în care aceștia își construiesc strategiile comerciale, de la bonusuri și retenție până la investițiile în marketing și tehnologie. Cu cât costurile fixe și taxele cresc mai mult, cu atât piața devine mai greu de accesat pentru companiile noi sau pentru operatorii de dimensiuni medii.

Riscul care stă în umbra taxelor mari

Problema mai serioasă este că o piață legală prea scumpă poate deveni o piață mai puțin competitivă și, în timp, mai puțin atractivă pentru consumator. Dacă operatorii licențiați transferă o parte din costuri către ofertă, prin cote mai slabe, bonusuri mai mici sau condiții mai stricte, o parte dintre jucători poate fi tentată să migreze către platforme nelicențiate. În teorie, statul încasează mai mult; în practică, poate pierde control, protecție a consumatorului și o parte din baza fiscală.

Aici intervine rolul Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN), care rămâne instituția-cheie în supravegherea pieței locale și în limitarea accesului operatorilor fără licență. Cu cât presiunea fiscală este mai mare, cu atât miza reglementării eficiente crește: nu este suficient să taxezi mult, trebuie să și păstrezi jucătorii în ecosistemul legal.

Această idee este susținută și de Studiile privind canalizarea, care arată că eficiența unei piețe reglementate nu depinde doar de nivelul taxării, ci de capacitatea sistemului de a menține consumatorii în zona licențiată, unde există reguli clare, monitorizare și măsuri de protecție. Dacă taxele și restricțiile devin disproporționate, obiectivul fiscal poate intra în conflict direct cu obiectivul de reglementare.

Concluzie

România nu este încă cea mai scumpă piață de gambling online din Europa, dar este deja suficient de sus în clasament încât să ridice întrebări serioase despre sustenabilitate. O taxă de 30% pe GGR, completată de praguri minime ridicate, costuri de licențiere și restricții de promovare, mută piața într-o zonă în care doar operatorii mari pot respira confortabil. Pentru stat, pe termen scurt, formula poate părea eficientă. Pentru piață și pentru jucători, efectele reale se vor vedea abia în timp.