România, și mai rău decât rău

În fiecare an mi-am permis ca, în baza informațiilor accesibile oricui, să emit o prognoză personală asupra perioadei următoare. Cum va fi 2026? Titlul pe care l-am ales sugerează cât se poate de clar răspunsul. 2024 a fost un an rău. 2025, care tocmai se încheie, este și mai rău. Și, încă mai rău, am certitudinea că va fi 2026.

2024 a fost, din punct de vedere politic, un an nefast, răul fiind în mare măsură generat prin forțarea într-o anumită direcție a votului cetățenilor, ca efect al unui lanț de măsuri artificiale, concretizat prin comasarea alegerilor. O diversiune sesizată și sancționată de cetățeni, care și-au apărat opțiunea politică, refuzând să-i voteze pe cei propuși de sistemul aflat la putere și optând, în mod surprinzător, pentru un candidat cvasi-necunoscut și nesusținut de nicio formațiune politică, în persoana lui Călin Georgescu. Și acționând și mai abrupt împotriva voinței românilor, Curtea Constituțională, rezultat al unor nominalizări politice, cu complicitatea președinției și guvernului, a decis să execute lovitura de grație împotriva votului cetățenesc, prin anularea, pentru prima dată în istorie, a unor alegeri democratice, în care cei care s-au aflat la putere aveau toate premizele să câștige, mai puțin însă premiza esențială, și anume încrederea alegătorilor. Anularea alegerilor a fost percepută, în țară și în străinătate, drept o lovitură de stat, care cel puțin temporar a suspendat democrația. Așadar, răul generator de alte rele a fost inițial de natură politică.

Anul 2025, început sub semnul neîncrederii în clasa politică, în parlament, în președinție, în guvern și în partide, s-a concretizat, conform mecanismului implacabil de la cauză la efect, într-o criză economică, socială și morală fără precedent în istoria recentă. A fost mecanismul unei degringolade, care, spre sfârșitul anului, a declanșat și criza în justiție, cea de-a treia putere în stat afectată, după ce, în linii mari, o altă putere, neconstituțională, dar universal recunoscută, cea a presei, a fost extrem de grav afectată prin instituirea unei cenzuri atroce, la care a contribuit din plin și factorul extern. Adus la Palatul Victoria de un președinte ilegitim, numit și nu ales, și susținut de patru partide și jumătate care și-au pierdut credibilitatea, Ilie Bolojan a reușit, într-un timp record, să distrugă și ceea ce mai era funcțional în economia și în societatea românească. Sfârșitul acestui an coincide practic cu declanșarea unei previzibile curbe de sacrificiu, care nu se poate sfârși pur și simplu prin epuizarea resurselor românilor, ci va avea drept consecință o explozie socială și politică.

Explozie care urmează în 2026, după ce, în acest an, a fost evitată la limită, întrucât, consumându-și ultimele resurse de speranță, românii nu au ieșit la proteste într-un număr suficient de mare pentru a atinge o reală masă critică.

Anul curbei de sacrificiu, 2026, va fi dramatic, dar, spre sfârșitul său, se va pune capăt uneia dintre cele mai nefaste perioade din istoria recentă a României. Începe rău! Continuă și mai rău! Dar nu este deloc exclus să se sfârșească bine.