O privire comparativă între România anului 1989 și cea din 2025 arată o prăpastie economică și industrială cutremurătoare. În urmă cu 36 de ani, România avea 23 de milioane de locuitori și o industrie puternică: 33 de fabrici de zahăr, 44.000 de tractoare produse anual, 13.000 de camioane, 321 de nave comerciale, 50 de nave de pescuit și chiar 1.000 de avioane de luptă. Flota militară activă număra 300.000 de oameni, iar țara nu avea datorii externe.
Ce a rămas din ce construia România în 1989 a fost deja vândut
Astăzi, România numără doar 17,5 milioane de locuitori și o datorie externă de 204 miliarde de euro. Fabricile de zahăr s-au redus la doar 2, producția de tractoare și camioane a dispărut, flota comercială a scăzut la 30 de nave, iar avioanele de luptă sunt doar 140.
Alte industrii-cheie, de la elicoptere la nave frigorifice și tancuri petroliere, au fost eliminate complet.
Și mai îngrijorător este că această prăbușire nu a fost inevitabilă. Guvernanții și clasa politică post-1989 au vândut România pe bucăți, au trădat poporul care i-a ales și continuă să vândă ce mai rămâne.
În ritmul acesta, întrebarea nu mai este ce s-a pierdut, ci ce va mai rămâne vreodată al nostru.
:format(webp)/https://bzi.ro/wp-content/uploads/2025/08/Imagine-WhatsApp-2025-08-18-la-11.12.12_b8ad5960.jpg)
Solutia? Una, dupa modelul revolutiei franceze: ghilotina/ spanzuratoarea. Inclusiv pentru pseudo-suveranisti, pentru „malpraxis”- devierea energiilor nationale spre PISTE FALSE (gen Berbeqaly, Jakardel s.a.). Apoi, re-NATIONALIZAREA. Toate la timpul lor. Doar o scanteie…