Babetele bârfitoare încep rubricuța cu ceva savuros din curtea ăluia mai incompetent și agramat prezident pe care l-a avut vreodată cejăul în istoria asta postdecembristă. Ei bine, fiind el așa pe final de mandat, trebuie să mai tragă vreun tun- două ca să mai scoată lovele pentru familie. Nu contează de unde, important e să aducă bani în casă. Așa se face că Arăgăzel Popa, șăfuțul cel așa mai instabil de la cejău, vrea să-i facă loc lui ginere-su pe la o enstituție din târg. Cică Bogdănel Vasilică, ginerele lui Arăgăzel, s-a rugat de socru să-i caute un loc aproape de el prin târg. Bogdănel Vasilică l-a tot bătut la cap să-i caute ceva de agricultură, un post de directoraș undeva, să se simtă și el mare om. Problema e că Arăgăzel numai promite și nu rezolvă, a doua treabă e că pezedeul nu mai e la putere și nu are unde intra omulețul. Babetele i-ar spune mai bine să stea pe lângă socru-su, să învețe meserie întâi, dar în cazul de față nici nu se pune problema. Ce poți să înveți de la Arăgăzel în afară de falimente, promisiuni neonorate și panaramă?