De ce este nevoie de un test de toleranță la glucoză în sarcină? Află cât durează și când se face!

Testul de toleranță la glucoză în sarcină este o analiză de sânge care măsoară modul în care organismul unei femei gravide procesează zahărul, adică glucoza. Acest test este conceput pentru a identifica diabetul gestațional, o afecțiune în care nivelul zahărului din sânge crește în timpul sarcinii. Diabetul gestațional poate afecta atât starea de sănătate a mamei, cât și creșterea și dezvoltarea normală a copilului.

Acest test se utilizează pentru a diagnostica diabetul, inclusiv dibetul gestațional în sarcină. Diabetul gestațional este o afecțiune frecventă în timpul sarcinii, care afectează până la 10% dintre femeile însărcinate.

De ce este nevoie de un test de toleranță la glucoză în sarcină

Printre testele efectuate în sarcină se numără și gradul de toleranță la glucoză. Testul de toleranță la glucoză în sarcină, cunoscut și sub denumirea de test oral de toleranță la glucoză, măsoară răspunsul corpului la zahăr.

Testul de toleranță la glucoză poate fi utilizat pentru a depista diabetul de tip 2. Mai frecvent, o versiune modificată a testului de toleranță la glucoză este utilizată pentru a diagnostica diabetul gestațional, tipul de diabet care se dezvoltă în timpul sarcinii.

Testul de toleranță la glucoză implică, de fapt, un test de tip screening și testul efectiv de toleranță la glucoză. Pentru primul test, cel de screening nu este necesară o pregătire și nici o schimbare în alimentație. Acesta presupune, efectiv, administrarea orală a unui lichid care conține glucoza, după care intervine partea de prelevare a sângelui la o oră distanță pentru verifica nivelul glicemiei.

Dacă acesta este prea ridicat, va fi necesar efectuarea ulterioară a unui test de toleranță la glucoză (nu toate femeile cu rezultat ridicat suferă efectiv de diabet, se poate ca organismul să nu producă suficientă insulină pentru a procesa surplusul de glucoză).

În general, un rezultat normal la testul de toleranță la glucoză în sarcină este reprezentat de o glicemie egală sau mai mică de 140 mg/dL după ce s-a consumat soluția cu glucoză. Un rezultat în parametri normali indică, de asemenea și faptul că diabet gestațional nu și-a făcut apariția.

Ce este diabetul gestațional

Diabetul gestational este o formă de diabet care apare în timpul sarcinii la femeia care nu a avut niciodată diabet și care dispare, de obicei, după naștere. Depistarea și tratarea diabetului gestational în stadiile timpurii ale sarcinii sunt deosebit de importante.

Controlul glicemiei contribuie la reducerea riscului că bebelușul să dezvolte probleme de sănătate: sindrom de detresa respiratorie (din cauza căruia nou-născuții au dificultăți în a respira), obezitate (diabetul gestational crește posibilitatea de a avea un nou-născut cu dimensiuni foarte mari – macrosomie fetală – sau ca acesta să devină obez mai târziu în viață) și apariția diabetului în viață adultă.

În timpul sarcinii, placenta produce hormoni care ajută bebelușul să crească, dar care pot face celulele mamei mai „rezistente” la insulină, adică glucoza intră mai greu în celule și rămâne în sânge.

Pentru a păstra glicemia normală, organismul ar trebui să producă mai multă insulină; dacă nu reușește, apare diabet gestațional. De aici vine și ideea că diabetul gestațional nu este vina gravidei și nu este o problemă de voință, ci rezultatul unei combinații între biologie, predispoziție și schimbările naturale ale sarcinii. Așadar, testul de toleranță la glucoză în sarcină este o analiză de sânge care măsoară modul în care organismul unei femei gravide procesează zahărul, adică glucoza.