Salutogeneza: știința de a trăi, nu doar de a supraviețui

Trăim într-o epocă în care sănătatea devine un țel unitar. Ne măsurăm pașii și respirațiile, ne hrănim cu smoothie-uri verzi și ne căutăm liniștea în meditație sau kilometri întregi de pedalat – unii spre Palas Campus, alții spre Ciric. Dar poate ar trebui să ne oprim să ne gândim că, în toată această goană spre „vindecare”, am uitat esența: cum să cultivăm sănătatea.

Să reiterăm un concept care își are originea în secolul trecut, și anume cel de salutogeneză, propus de Aaron Antonovski. În sensul său cel mai restrâns, salutogeneza este aproape identică cu noțiunea de sens al coerenței. Într-un sens mai larg, salutogeneza este o orientare științifică ce urmărește studierea originii sănătății, în contrast cu modelele tradiționale ale medicinei, focalizate pe originea bolii.

Patogeneza împarte oamenii în „sănătoși” sau „bolnavi”, însă salutogeneza propune o viziune mult mai flexibilă: existența unui continuum sănătate-boală. Fiecare individ se află în permanentă mișcare pe această axă, în funcție de resursele sale fizice, psihice și sociale. Astfel, sănătatea nu este un rezultat fix, ci un proces dinamic, care poate fi influențat prin alegerile de zi cu zi. Această orientare schimbă paradigma din prevenirea bolii în crearea sănătății. În loc să se concentreze exclusiv pe o anumită patologie, salutogeneza abordează persoana în întregul ei și poate lucra chiar la nivelul unei întregi comunități.

În această perspectivă orientată către sănătate și nu către boală, conceptul japonez de ikigai devine extrem de relevant. Ikigai poate fi tradus ca „motivul pentru care te trezești dimineața”. Regiunile japoneze celebre pentru longevitate, precum Okinawa, studiate în cadrul așa-numitelor blue population studies, au demonstrat că persoanele care își cultivă ikigai-ul mențin conexiuni sociale puternice, trăiesc în armonie cu mediul lor și astfel tind să se poziționeze mai aproape de partea sănătoasă a continuumului sănătate-boală.

Să trecem de la filozofie la știință – cum putem cultiva sănătatea? Un studiu, mai specific o meta-analiză (tip de studiu care se află cel mai sus în ierarhia medicinei bazate pe dovezi), care a inclus aproape 500.000 de pacienți a arătat că banalul gest al urcatului scărilor este asociat cu o reducere cu aproximativ 35% a riscului de mortalitate de cauză cardiovasculară.

Având în vedere obsesia număratului pașilor cu ajutorul unui smart watch sau smart phone, este firească întrebarea banală: câți pași ar trebui să facem pe zi pentru sănătate? Ideal ar fi să depășim un target minim de 10.000 pași/zi, dar un studiu publicat anul acesta în Lancet ne sugerează că 7.000 de pași pe zi sunt un target mai realist și suficient pentru a scădea mortalitatea, riscul de diabet zaharat, demență și riscul de depresie.

În basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, căutarea mărului de aur simboliza aspirația umană către tinerețe veșnică. În prezent, această aspirație se regăsește în eforturile științifice de a înțelege și modela procesul de îmbătrânire. Departe de promisiunea unei nemuriri reale, cercetarea modernă se concentrează pe identificarea strategiilor care pot încetini declinul funcțional și pot promova o îmbătrânire sănătoasă. Printre aceste intervenții, activitatea fizică regulată este una dintre cele mai bine documentate: ea îmbunătățește funcția cerebrală, crește neuroplasticitatea, reduce neuroinflamația și scade riscul de declin cognitiv. Adoptarea unei diete echilibrate – bogată în fructe, legume, cereale integrale și surse curate de proteine (un astfel de exemplu este dieta DASH sau dieta mediteraneană) – reduce stresul oxidativ și inflamația sistemică, factori implicați în multiple patologii asociate vârstei. Gestionarea stresului prin tehnici de meditație sau respirație, menținerea unei rețele sociale active și un somn adecvat reprezintă, de asemenea, intervenții cu efecte cumulative asupra sănătății creierului și longevității funcționale. Aceste strategii, integrate și susținute pe termen lung, constituie echivalentul științific al „mărului de aur”: nu o soluție miraculoasă, ci un ansamblu coerent de comportamente care practic reprezintă un stil de viață sănătos.

Privind împreună salutogeneza, ikigai-ul și dovezile din studii, observăm că sănătatea nu se construiește prin eforturi extreme, ci prin alegeri cotidiene mărunte și consecvente. Să trăim sănătos înseamnă să integrăm sens, mișcare, alimentație echilibrată, relații sociale și grijă față de noi înșine – nu să alergăm după soluții miraculoase.

Așa că, înainte să porniți într-o tură de 25 de kilometri „pentru sănătate”, poate e mai eficient să începeți cu ceva simplu și realist: urcați cele trei etaje până la birou. Uneori, sănătatea începe cu un pas… sau cu o scară.

Bibliografie:

1. Tenchov R., Sasso JM, Wang X., Zhou Q.A., „Antiaging Strategies and Remedies: A Landscape of Research Progress and Promise”, ACS Chem Neurosci. 2024 Feb 7;15(3):408-446. doi: 10.1021/acschemneuro.3c00532. Epub 2024 Jan 12. PMID: 38214973; PMCID: PMC10853939
2. Mittelmark M.B., Bauer G.F., „The Meanings of Salutogenesis”, 2016 Sep 3. In: Mittelmark MB, Sagy S., Eriksson M., et al., editors. „The Handbook of Salutogenesis” [Internet]. Cham (CH): Springer; 2017. Chapter 2. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK435854/ doi: 10.1007/978-3-319-04600-6_2
3. S. Paddock, R. Veerni, U. Bhalraam, J. Meng, E. Dawson-Plincke, V. Vassiliou, V. Tsampasian, „Evaluating the cardiovascular benefits of stair climbing: a systematic review and meta-analysis”, „European Journal of Preventive Cardiology”, Volume 31, Issue Supplement_1, June 2024, zwae175.405, https://doi.org/10.1093/eurjpc/zwae175.405
4. Vinje H.F., Langeland E., Bull T., „Aaron Antonovsky’s Development of Salutogenesis, 1979 to 1994”. 2016 Sep 3. In: Mittelmark M.B., Sagy S., Eriksson M., et al., editors. „The Handbook of Salutogenesis” [Internet]. Cham (CH): Springer; 2017. Chapter 4. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK435860/ doi: 10.1007/978-3-319-04600-6_4
5. Ding D., et al. „Daily steps and health outcomes in adults: a systematic review and dose-response meta-analysis”, The Lancet Public Health. 2024; 10(8): e668-e681

Prof. univ. dr. Adrian Covic, șeful Compartimentului de Transplant Renal al Spitalului Clinic „Dr. C. I. Parhon” Iași și prorector pentru Cercetare Științifică, Dezvoltare și Inovare în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” (UMF) Iași/ Asist. univ. dr. Anca Ștefan de la Spitalul „Dr. C.I. Parhon” Iași