În ajun de Moș Nicolae, creștinii ordotocși îi prăznuiesc pe Sfântul Sava și pe Cuviosul Nectarie. Credincioşii care ţin post pot să mănânce peşte în această zi. De asemenea, în ziua de 5 decembrie toți copiii își pregătesc ghetuțele și îl așteaptă cuminți pe Moș Nicolae.
Sărbătoare mare astăzi! Ce rugăciune trebuie să rostești
Sfântul Sava a trăit în vremea împăratului Teodosie cel Mic (403-450). Era originar din Capadocia, iar părinții lui se numeau Ioan și Sofia. La vârstă de 18 ani ajunge la renumitul călugăr Eftimie, care îl trimite la Cuviosul Teoctist. Acolo s-a desăvârșit și apoi a făcut multe minuni. Din minunile sale amintim că prin rugăciunea lui a izvorât apă în locuri fără de apă.
A fost trimis că sol la Constantinopol, de patriarhii Ierusalimului. După mulți ani de nevoințe și nespuse bucurii duhovnicești, Sfântul Cuvios Sava a avut o vedenie dumnezeiască: a cunoscut dată trecerii sale la cele veșnice.
Culcandu-se în chilia să, a chemat pe toți părinții și frații și le-a dat sărutarea cea mai de pe urmă, punându-le egumen în locul pe Melit. Acestuia i-a poruncit să păzească fără vătămare toate așezămintele mănăstirii date de dansul. Apoi au trecut patru zile fără să guste ceva și să vorbească cu cineva. Astfel, sâmbătă seară, cerând Preacuratele Taine și împărtășindu-se, a zis cuvântul cel mai de pe urmă: „Doamne, în mâinile Tale îmi dau duhul meu”. Și așa s-a săvârșit în ziua de 5 decembrie 532.
Acatistul Sfântului Cuvios Sava cel Sfinţit
Condacul 1
Culme a cuvioşilor, exarh şi legiuitor al sihaştrilor şi învăţător, te fericim pe tine, Sava sfinţite Părinte. Căci ai fost socotit, prin petrecere şi fire, deopotrivă cu îngerii şi duhovnic încercat. Pentru aceasta, strigăm ţie: Bucură-te, Sava sfinţite, Părintele nostru.
Icosul 1
Înger între oameni, ca un muritor cereşte cugetând te-ai arătat încă din pruncie, Sava, sfinţite Părinte; (de trei ori) şi prin viaţa cea îngerească ai îndumnezeit firea ta cea omenească; pentru aceea, minunându-mă de petrecerea ta, strig:
Bucură-te, podoaba monahilor.
Bucură-te, cel prin care mănăstirile se înalţă.
Bucură-te, strălucită culme a cuvioşilor.
Bucură-te, vas sfinţit al harurilor Cuvântului.
Bucură-te, înălţime neumblată a vieţii pustniceşti.
Bucură-te, adâncul cel neînţeles al vederii duhovniceşti.
Bucură-te, că te-ai arătat îndrumătorul monahilor.
Bucură-te, că ai dobândit ocârmuirea nevoitorilor.
Bucură-te, luminătorul părinţilor preastrălucit.
Bucură-te, felinarul păstorilor pururea luminos.
Bucură-te, prin care inima se înnoieşte.
Bucură-te, întru care înfloreşte viaţa cea nematerialnică
Bucură-te, Sava sfinţite, părintele nostru.