Senatorul AUR Petrișor Peiu critică dur clasa politică din România pe care o acuză că dezbate subiecte secundare în timp ce economia țării se află într-un declin accelerat. Într-o luare publică de poziție, parlamentarul atrage atenția că pasivitatea decidenților politici adâncește criza economică și afectează direct nivelul de trai al populației.
Sectorul serviciilor a înregistrat evoluții îngrijorătoare
Senatorul AUR Petrișor Peiu subliniază că sectorul serviciilor, care constituie peste 60% din Produsul Intern Brut al României, a înregistrat evoluții îngrijorătoare în ultimele șase luni raportate. Față de perioadele similare din anul precedent, volumul activităților din servicii a scăzut cu 5% în februarie, cu 2,2% în martie și cu 5,9% în aprilie. După o ușoară temperare a scăderii la 0,7% în mai și o scurtă revenire de 1,2% în iunie, sectorul s-a prăbușit din nou în luna iulie, înregistrând o scădere de 4,6%.
În discursul său, parlamentarul reamintește că restul economiei naționale este distribuit între industrie, cu aproximativ 16% din PIB, impozite nete de peste 10%, construcții cu peste 9% și agricultură cu o pondere de circa 3%. În opinia sa, scăderea accelerată a unui sector ce reprezintă două treimi din activitatea economică face ca orice alt subiect politic să fie irelevant în raport cu realitatea cotidiană a cetățenilor.
România pe locuri fruntașe la capitolul sărăcie
Senatorul AUR Petrișor Peiu consideră că această deconectare a clasei politice are efecte vizibile în viața de zi cu zi. El invocă datele statistice europene care plasează România pe locuri fruntașe la capitolul sărăcie: mai bine de 18% dintre cetățenii români nu își permit o masă cu carne sau pește la fiecare două zile, fiind cel mai ridicat procent din Uniunea Europeană, în timp ce peste 6% din populație nu își poate permite o conexiune la internet.
În încheiere, parlamentarul subliniază că degradarea condițiilor de trai și refuzul guvernanților de a aborda problemele economice fundamentale sunt principalele cauze pentru care încrederea populației în politică și în instituțiile statului a ajuns la cel mai scăzut nivel din perioada post-decembristă.