Senatorul Dan Cașcaval: „Cum să ajungi ministru fără să știi nimic – manual pentru ape tulburi”

Prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, senator și rector al TUIASI, a transmis un mesaj dur la adresa modului în care sunt numiți miniștrii în România, amintind propria experiență din 2019, când a refuzat funcția de ministru al Cercetării din responsabilitate și conștiința limitelor sale. În contrast, acesta critică „inconștiența” și „autosuficiența” celor ajunși astăzi în funcții-cheie, acuzând decizii care afectează direct comunități întregi și sistemul energetic național.

„Motto:
„Cel mai penibil la neputincioşi este faptul că vorbesc” (Pascal Bruckner)
Problema este că vorbesc şi după ce ajung miniştri (n.a.)

În anul 2019 mă găseam în cel de-al treilea an al primului mandat de Rector. În 2019 am fost propus să devin Ministrul Cercetării, în perioada preluării preşedenţiei Uniunii Europene de către România. Trebuia doar să mă îmbrac în costum, să mă urc în avionul de ora 14, iar seara aş fi „uns” de Preşedintele Iohannis, cu care aveam o relaţie amiabilă, deşi dumnealui era în perioada „războiului rece”, dar deschis, cu PSD. Ultra-onorantă propunerea şi în contextul european românesc. Mai mult, o suspendarea din poziţia de Rector, chiar pentru o singură zi, îmi asigura posibilitatea candidaturii la un al potenţial al… treilea mandat de Rector, căci Legea 1/2011 specifica „două mandate complete”. Al meu nu ar fi fost complet. Chiar doar pentru o zi ministru.

Deci, după 30 de ani în învăţământ superior şi, implicit, cercetare, 15 ani în management universitar, din care 3 ani Rector, aveam expertiza să devin Ministrul Cercetării. Sau al Educaţiei. De aceea am fost propus.

Dar… am refuzat. De ce? Pentru că nu m-am considerat pregătit, nu m-am considerat cunoscător al tuturor mecanismelor care guvernează activitatea de cercetare naţională. Deci, am avut responsabilitatea şi conştienţa limitărilor mele. O poveste pe care o cunosc mulţi, de la Preşedenţie la… alte structuri. Am aflat nu foarte târziu că temerile mele erau exagerate, dar nu am regretat şi nu regret deloc decizia luată.

Astăzi asistăm la o inconştientă maladivă atunci când se fac propuneri pentru funcţii de ministru. Că unele propuneri se fac făra să se întrebe cel care le face ce background REAL, nu declarat bâlbâit, are cel propus este un aspect (unul grav, dar potenţial remediabil cumva la timp. Cu ajutorul opiniei publice.).

Dar, ce faci atunci când iresponsabilitatea şi atotsuficienţa în necunoaştere naşte decizii catastrofale care care calamitează comunităţi întregi? Ce faci atunci când aroganţa născută de atotsuficienţa în necunoaştere dinamitează economia prin afectarea sistemului energetic? Ce faci când aroganţa autosuficienţei te face să consideri orice expert REAL nedemn şi neştiutor să îti dea sfaturi?

Ce faci atunci când autosuficienţa îti dă „dreptul” să crezi că ai fost propusă ministru pentru că chiar (cacofonie potrivită situaţiei) ai meritat? Sau ai fost propusă ministru pentru că natura, mediul, iarba, pădurea au meritat pedeapsa de a le fi ministru pentru că verdele nu e culoarea partidului tău? Sau pentru că şi Lacul Paltinul, cunoscut ca Lacul de Smarald, deci verde, nu are culoarea partidului tău, deci trebuia pedepsit? Iar împreună cu el zeci de mii de locuitori ai Prahovei.

Ce faci atunci când aroganţa născută de atotsuficienţa în necunoaştere te transformă într-o Maria Antoaneta D’Iluvienne? Prima a sfătuit poporul să mănânce cozonac dacă nu are pâine. A doua, ministră (un termen pe care îl repugn, dar este atât de potrivit acum!), mult mai ilustră în lipsă de cunoaştere, autocunoaştere şi, previzibil, penibil, a sfătuit locuitorii zonei să folosească nămol dacă nu au apă, căci face bine la oase şi ten.

Nu e cazul acum de ghilotină (se pare că nici atunci). Mai ales că acum pâinea sau cozonacii cam tot atât costă. Dar de demisie DA!
Ce spun eu demisie?!… Mă amăgesc în faţa monitoruluii. Eu am refuzat o misiune de ministru după 30 de ani de expertiză recunoscută, având reţinerea că nu voi putea fi eficient. Eficient în coordonarea cercetării, domeniu care nu înfometează, nu însetează, nu opreşte instalaţii şi nu omoară pe nimeni dacă nu îti faci treaba de ministru. Iar astăzi, miniştrii şi ministrele (da, îmi repugnă termenul, dar… 😊) se aruncă cu inconştienţa nesimţită (nu e o jignire, este o stare de… autosuficienţă 😉) a lipsei de orice expertiză, certificată sau bâlbâit-certificată, cu vorbele şi pletele fluturând zgomotos în domeniul mediului, al apărării şi altele, cele de care depinde în mod direct viaţa oricărui dintre noi.

Antoine de Saint-Exupery spunea că „un şef este o persoană care îşi asumă responsabilitatea”. Se pare că a fost descoperită poziţia de şef în care singura cerinţă obligatorie este inconştienţa. Inconştienţa faptului că te consideri potrivit perfect să fii şef, deşi în realitate eşti necunoscător, neascultător, iresponsabil, penibil şi, mai ales, vremelnic. Si îi desconsideri şi pe cei care beau apă.

De fapt, reprezinţi penibilul unei poziţii arogate, dar nu asumate”, a transmis prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, senator și rector al TUIASI.