Senatorul Dan Cașcaval: „Votul nostru trebuie să reflecte speranțele, nu temerile” (P)

Senatorul Dan Cașcaval a transmis un mesaj înainte de al doilea tur al alegerilor prezidențiale prin care îndeamnă oamenii să meargă la vot.

„Am mers la vot cu prima ocazie în care am avut dreptul. Îmi aduc aminte că ultima dată când am votat înainte de 1990 a fost prin 1988 când a fost organizat referendumul pentru „dezarmarea mondială”. Pe atunci, directorii educativi de cămine aveau datoria să organizeze mersul în grup la vot, cu toţi studenţii căminului respectiv. Al nostru – Dumnezeu să îl ierte! a plecat de curând spre o lume fără urne de vot…cred – a făcut-o la ora… 7 a.m., astfel că s-a putut raporta închiderea listelor de votanţi din Căminul C3 (familişti) la ora… 9 a.m. 

Oricum, nu am fost niciodată „cetăţeanul turmentat” şi nu mi-am pus niciodată a lui întrebare clasică înaintea unui vot. Dar, pentru că ne apropiem, unii cu paşi șovăielnici – eufemismul de la îndoielnici -, decişi (alţii) sau deloc (din păcate, toţi ceilalţi), de ziua alegerilor, iar o parte a jurnaliştilor răstălmăcesc, după convenirea zilnică proprie ori comandată, spusele mele, am să continui cu citatele care au prevăzut, cumva, starea acestor zile. Pentru că această stare nu este nici nouă, nici unică, nici doar în România, şi nici nu se va încheia duminică. O incăpăţânare a istoriei să se repete mereu, în vremuri diferite, în locuri diferite.

RomaniaTV

S-a decis în Guvern, se aplică OBLIGATORIU de la 1 iulie 2025. Sunt afectaţi aproapte toţi românii

Observatornews.ro

Cine vor fi miniştrii din Guvernul Bolojan. Un corporatist specializat în marketing, propus de USR la Apărare

Inceputul seriei de citate nu poate să îi aparţină decât lui Dalai Lama, care a surprins esenţa pe care mulţi refuză să o recunoască: „Deschide-ți brațele către schimbare, dar nu-ți pierde valorile”. Iar neasumarea conștientă a unor realităţi, cu rele, dar şi cu multe valori, care ne-au adus la acest „acum” este rezultatul a ceea ce Soren Kierkegaard a sintetizat într-o sigură frază: „Oamenii cer libertate de exprimare ca o compensație pentru libertatea de gândire pe care rareori o folosesc.” Intr-adevăr, „votul este mai puternic decât glonţul” (Abraham Lincoln), însă, parafrazându-l pe Theodore Roosevelt, la fel de adevărat este că „utilitatea sa depinde de caracterul celui care îl foloseşte”. O variantă a cuvintelor lui Giuseppe Mazzini, pe care nu le mai reiau acum.

Nu am fost niciodată „cetăţeanul turmentat” şi nu mi-am pus niciodată a lui întrebare clasică înaintea unui vot. Aşa cum am recunoscut, acum zece zile am preferat în mod clar un candidat, care – şi am încredere în ceea ce simt – ar fi fost net peste „tipurile” de Preşedinte cu care ne-au obişnuit ultimele alegeri. De fapt, cu care ne-au obişnuit toate alegerile de după 1990. L-am susţinut, deşi intuiam că alegerea sa devenise aproape un scenariu imposibil, din motive pe care Octavian Paler le-a anticipat atât de evident: „politica nu are principii, are numai interese”. In ciuda multor păreri contrare, aceasta a fost alegerea mea, căci, pe de o parte, „credinţa (loialitatea – nota proprie) reprezintă principiul fundamental” (Confucius), iar pe de altă parte am convingerea că „omul trebuie să aleagă şi nu să îşi accepte destinul” (Paulo Coelho).

Acum, voinţa de necontestat a alegătorilor ne-a adus la o finală electorală inedită, care infirmă spusele lui Mark Twain (în ironia-i specifică): „Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm”. Da, am votat. Mulţi, chiar dacă nu foarte mulţi sau nu toţi. Iar voturile ne-au adus la o finală electorală inedită, care trebuie acceptată elegant  şi respectată.  Winston Churchill a punctat bine atunci când a afirmat că: „Democraţia este necesitatea de a te înclina în faţa punctelor de vedere ale altora”.  A te înclina nu înseamnă înverşunarea, nu greşesc dacă spun furibundă – nejustificată de nicio miză, nici chiar de poziţia supremă în stat – cu care nu ne mai tolerăm opiniile. Paul Doumer, Preşedinte francez, a crezut mereu că da, înverşunarea trebuie folosită pentru a-ţi apăra libertatea, dar, în acelaşi timp respectă şi libertatea celuilalt. 

Nu sunt „cetăţeanul turmentat” şi ştiu prea bine pe cine am votat şi ştiu pe cine voi vota. De aceea, acum, mă înclin cu respect în faţa alegerilor majorităţii şi cred că este  realist să îi dau, din nou, dreptate lui Winston Churchill: „Pesimistul vede dificultăţi în orice oportunitate, pe când optimistul vede oportunităţi în orice dificultate”.

Aşadar, pe 18 mai, voi vota respectând sfatul lui Nelson Mandela: „Fie ca alegerile tale să reflecte speranțele tale, nu temerile tale”. Si îmi doresc să mergem la vot cât mai mulţi şi cât mai mulţi să votăm crezând în aceste cuvinte. Căci, în nota optimistă şi metaforică a lui Iorga, la final nu trebuie să uităm că întotdeauna „ceea ce a devenit armonios prin unitate nu este decât rezultatul unei lungi şi dureroase munci”, este mesajul transmis de senatorul Dan Cașcaval.