Simptomele limfoamelor non-Hodgkin

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Limfoamele sunt neoplasme maligne ale seriei limfocitare. Clasificate in Hodgkin si non-Hodgkin, acestea sunt entitati clinice distincte. Grupul limfoamelor non-Hodgkin cuprinde aproximativ 20 de afectiuni, cu histologie si tablou clinic diferite. Majoritatea limfoamelor provin din celule B limfocitare. Mai putin de 15 % se dezvolta din celulele T.

Limfomul, ca si alte neoplasme este o boala a celulelor corpului. In mod normal  celulele se divid controlat, totusi daca anumiti factori intervin diviziunea scapa de sub control iar celulele nu mai mor. Limfomul este caracterizat de diviziunea necontrolata a limfocitelor T in ganglionii limfatici si perturbarea functiei lor.

Limfoamele non-Hodgkin sunt mai frecvente in populatie decit cele Hodgkin, numarul lor creste la batrani si la cei al caror sistem imun este supresat: infectia HIV/SIDA, transplant de organe sau Epstein-Barr virus – mononucleoza infectioasa.

Limfoamele non-Hodgkin sunt privite ca un neoplasm sistemic datorita retelei de vase limfatice care leaga ganglionii intre ei, si datorita particularitatii celulelor limfocitare de a migra , avind status malign sau nu. Limfomul non-Hodgkin la copil se manifesta in general ca tumori voluminoase extramedulare cu sau fara diseminare. Distinctia intre Hodgkin si non-Hodgkin si leucemia acuta este arbitrara.

Factori de risc
Cauza limfoamelor non-Hodgkin este necunoscuta. Exista totusi uni factori de risc:

– supresarea sistemului imun-disfunctii ereditare sau datorate terapiilor pentru anumite afectiuni, cum ar fi in boala grefa-contra-gazda;
– anumite infectii: HIV/SIDA, Epstein-Barr virus-mononucleoza infectioasa, Helicobacter pylori – creste riscul de MALT, limfomul stomacului, hepatita C;
– varsta: majoritatea pacientilor au peste 60 de ani;
– obezitatea poate fi un alt factor de risc-inca in studiu.

Simptome
Primul simptom este de obicei marirea de volum rapida si dureroasa a ganglionilor limfatici, submandibulari, axilari si inghinali. In functie de organele afectate simptomele pot cuprinde:
– adenopatie hilara si mediastinala-respiratie dificila,edem al fetei;
– adenopatie abdominala-anorexie,constipatie, dispepsie, durere abdominala;
– blocarea vaselor limfatice abdominale si inghinale – edem progresiv al membrelor inferioare;
– invadarea intestinului subtire-scadere ponderala,diaree, flatulenta, malabsorbtie;
– blocarea limfaticelor toracale-tahipnee, durere toracica, tuse, pleurezie paraneoplazica;
– metastazarea la distanta in corp – scadere ponderala, febra, oboseala;
– infiltrarea neoplazica a pielii-pete hiperpigmentare, pruriginoase;
– diseminare severa-hemoragii intestinale, anemie, distrugerea maduvei hematogene, reducerea productiei de Ac si cresterea riscului de infectii.

Stadii
– stadiul I: afectarea unui singur grup ganglionar;
– stadiul II: doua sau mai multe grupuri ganglionare sunt afectate, dar
de o singura parte a diafragmului;
– stadiul III: diseminarea de ambele parti ale diafragmului;
– stadiul IV: diseminare extraganglionara, in alte organe si tesuturi.