Sindromul Peter Pan a fost descris, în anul 1983, de psihologul Dan Kiley. Psihoterapeutul Natacha Duke afirmă că afecțiunea se referă la adulții (în special bărbați) care au un comportament similar celui unui adolescent sau al unui copil. Cu toate că au un nivel de inteligență crescut (peste medie), adulții nu își asumă responsabilitatea acțiunilor lor.
Numele sindromului provine de la celebrul personaj de poveste Peter Pan. Cu siguranță cu toții ne amintim de el. Acesta, deși era mare, se comporta ca un copil răsfățat, care refuza să crească.
De ce apare sindromul Peter Pan
Sindromul Peter Pan este o expresie folosită pentru a descrie un tip de comportament sau trăsătură psihologică la adulți care se manifestă prin reticența sau incapacitatea de a-și asuma responsabilitățile și de a face față maturității corespunzătoare vârstei lor cronologice.
Termenul este inspirat de personajul Peter Pan din romanul lui J.M Barrie, care este un băiat care refuză să crească și să devină adult. Oamenii care prezintă sindromul Peter Pan pot avea dificultăți în a face față cerințelor și presiunilor vieții adulte, preferând să trăiască într-un mod mai puțin responsabil, cu mai puține obligații și fără preocupări serioase.
Acest comportament poate implica evitarea responsabilităților financiare, profesionale și personale, precum și dorința de a evita angajamentele serioase în relații romantice sau familiale.
Simptomele și comportamentele asociate cu sindromul Peter Pan pot varia de la persoană la persoană, dar în general, această afecțiune se manifestă prin reticența sau incapacitatea de a-și asuma responsabilitățile specifice vârstei cronologice și de a face față maturității corespunzătoare, precizează psihoterapeutul autorizat Natacha Duke.
Persoanele cu sindromul Peter Pan pot evita sau amâna responsabilitățile financiare, profesionale sau personale, cum ar fi plata facturilor, gestionarea banilor, îndeplinirea sarcinilor de la locul de muncă sau responsabilitățile familiale.
De asemenea, pot avea dificultăți în menținerea unui loc de muncă stabil, schimbând adesea joburile sau fiind în căutare constantă de noutăți și aventuri. Persoanele în cauză pot evita angajamentele serioase în relații romantice sau să evite formarea de legături strânse cu alți oameni din teama de a fi responsabil față de o altă persoană.
Care sunt cauzele
Acest sindrom se întâlnește cel mai frecvent la bărbați, acei bărbați care foarte mulți ani la rând din viața lor nu reușesc, în general, să gândească ori să se comporte ca niște adulți în niciun domeniu al vieții lor. Printre cauze se pot menționa:
Hiperprotejarea în copilărie sau răsfăț exagerat, ei bine, dacă au avut părinți hiperprotectivi, care făceau totul în locul lor, nu au avut ocazia să învețe să-și asume responsabilități sau dacă părinții au evitat în permanență să-i expună diferitelor situații, de altfel normale și inerente vieții, prin intermediul cărora să-și dezvolte o percepție realistă asupra vieții, toleranță la frustrare sau capacitatea de a înțelege și gestiona și emoțiile negative.
Un copil își dezvoltă maturitatea emoțională pe măsură ce părinții îi permis și îl învață să-și asume responsabilități și să devină din ce în ce mai independent.
De asemenea și lipsa de afecțiune și atenție sau existența abuzului pot fi considerate cauze. Un copil care a fost neglijat, abuzat, ajuns la vârsta adultă poate regresa la stadiul de copil din punct de vedere emoțion al pentru că nu a reușit să parcurgă cu succes celelalte etape ale dezvoltării, pentru că simte nevoia de protecție și pentru că nu a reușit să-și dobândească autonomia emoțională, ori pentru că simte că nu a avut copilăria pe care și-a dorit-o și încearcă să o retrăiască acum, la vârsta adultă. E foarte important de reținut că acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate.
Mai mult de atât, sindromul Peter Pan nu este un diagnostic formal și nu are recunoaștere de către Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) sau manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale.