Statul paralel cu munca! Zeci de instituții publice trăiesc din bani publici fără să producă nimic. România are peste 140 de agenții și consilii, multe inutile sau suprapuse

România întreține un aparat administrativ uriaș și ineficient, format din peste 140 de agenții, consilii și autorități, care funcționează din bani publici fără rezultate concrete. Unele instituții au atribuții care se suprapun, altele nu produc niciun efect practic, dar toate au un lucru în comun: costă enorm și livrează puțin sau nimic.

România are peste 140 de agenții și consilii

În timp ce statul se plânge de lipsă de fonduri pentru educație, sănătate sau infrastructură, mii de posturi bine plătite sunt întreținute în structuri care, în cel mai bun caz, adaugă doar birocrație, iar în cel mai rău, încurcă sau dublează munca altora.

CNSC – un filtru inutil între licitații și instanță

Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor (CNSC) ar trebui, teoretic, să gestioneze contestațiile privind achizițiile publice. În realitate, toate deciziile sale ajung oricum în instanță, ceea ce face ca această instituție să devină un pas birocratic în plus, o etapă care întârzie proiectele, crește cheltuielile și nu aduce nicio eficiență.

CNCD – sancțiuni anulate în instanță pe bandă rulantă

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) aplică amenzi pentru cazuri de discriminare, dar majoritatea sunt contestate în instanță și anulate. Rezultatul: două structuri finanțate din bani publici care se ocupă de același lucru, fără ca vreuna să producă efecte clare sau soluții reale.

CNA – instituția care reglementează opinia publică

Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) funcționează ca o autoritate morală care decide ce se poate spune și ce nu în spațiul audiovizual. Într-o democrație în care opinia ar trebui dezbătută, nu cenzurată, CNA ajunge să fie o formă de autocenzură plătită din bani publici, cu rol discutabil și cu decizii deseori contestate.

Digitalizarea, doar pe hârtie. Dosarul cu șină, eternul rezultat

Așa-zisa Agenție pentru Digitalizarea României este o altă instituție care consumă fonduri mari pentru a promova digitalizarea, dar în realitate nu a livrat rezultate concrete. Platformele online sunt blocate, dosarul cu șină rămâne regulă, iar singurul aspect complet digitalizat e cheltuirea banului public.

Trei instituții pentru același scop: ANCOM, ANRE și Autoritatea pentru Reforma Feroviară

ANCOM, ANRE și Autoritatea pentru Reforma Feroviară sunt exemple de instituții paralele care funcționează pe același model: au consilii de administrație, studii, flote și posturi bine plătite. De ce sunt trei în loc de una singură, eficientă și transparentă? Pentru că fiecare găzduiește sute de funcții politice, numite de partide.

Un exemplu clar este Autoritatea pentru Reforma Feroviară, care nu reformează nimic. Rolul ei este doar să calculeze câtă subvenție primește fiecare operator, nu în funcție de numărul de călători, ci de kilometrii parcurși – chiar și dacă trenul merge gol. Cu cât mai multe curse în gol, cu atât mai mari subvențiile.

În domeniul transporturilor regăsim un întreg lanț de autorități separate: rutieră, feroviară, navală și aeronautică. Toate au atribuții de supraveghere, dar nicio răspundere reală în cazul unui accident, al unei întârzieri sau al unei fraude. Acest sistem devine o pădure de ștampile și funcții inutile, în care fiecare birou apără doar propriul scaun.

Ceea ce se numește „reformă administrativă” este, de fapt, o minciună întreținută prin rețele de interese. Nu lipsesc specialiștii, lipsește voința politică de a tăia din sistemul public ceea ce este cu adevărat inutil.

Multe dintre aceste instituții ar putea fi închise fără ca statul să sufere, dar ar cădea o întreagă rețea de parazitare a banului public, formată din funcții, salarii, șefi de agenții și consilii care se justifică doar prin existența lor.

Unele dintre aceste autorități și agenții plătesc salarii lunare de 30.000 de lei, adică peste 6.000 de euro. Pentru ce? Pentru rapoarte ignorate, strategii uitate în sertare și decizii contestate.

Statul român are nevoie nu doar de o reformă, ci de o curățenie reală în aparatul administrativ. Sunt zeci de instituții care nu servesc cetățeanul, ci întrețin un sistem greoi și scump, în care performanța nu contează, dar loialitatea politică este cheia supraviețuirii.

Până atunci, plătim dublu, triplăm birocrația și subvenționăm ineficiența – totul din bugetul public, adică din banii noștri.