Steatoza hepatică de grad 1. Ce presupune această afecțiune și cât de dificil se tratează?

Steatoza hepatică de grad 1 este o boală în care o cantitate excesivă de grăsime se acumulează în celulele hepatice. Un alt nume pentru această afecțiune este steatoza. Diagnosticul se bazează pe imagistica organului, pe evaluarea structurii acestuia și pe prelevarea unei biopsii. Prognosticul este favorabil dacă tratamentul este administrat în timp util.

Ficatul este unul dintre principalele organe implicate în metabolismul lipidic din corpul uman. Acumularea patologică de grăsime în celulele organului poate fi declanșată de diverși factori interni sau externi,  intoxicație, dietă necorespunzătoare, înfometare, prezența diabetului zaharat și altele. Boala este însoțită de o disfuncție hepatică și duce adesea la deteriorarea celulelor hepatice, la inflamații și la alte afecțiuni care pun în pericol sănătatea și viața. Pericolul constă în faptul că boala este asimptomatică în stadiile sale incipiente. Nu este neobișnuit ca pacienții să vină la clinică în cazuri avansate, care sunt dificil de tratat.

Steatoza hepatică de grad 1. Simptomele nu se fac foarte simțite la acest stadiu

Există mai multe tipuri de clasificare a hepatozei grase. În funcție de originea sa aceasta este primară și secundară. Prima se datorează unei tulburări metabolice, obezitate, sindrom metabolic și diabet. În funcție de tipul de depunere a grăsimilor, se disting următoarele forme de patologie diseminată focal, diseminată sever, zonală și difuză.

În plus, uneori, hepatoza grasă este împărțită în două patologii independente: distrofia alcoolică a ficatului gras și steatohepatita non-alcoolică. Prima formă apare de 10 ori mai des decât cea de-a doua. Într-un organism sănătos, este tolerat un procent mic de celule adipoase în ficat.

Se spune că steatoza apare atunci când numărul de celule adipoase ajunge la 10% sau mai mult. În unele cazuri, procentul de celule adipoase depășește 50 și chiar 60%. Cantitatea totală de celule anormale depinde de stadiul și, prin urmare, de tabloul clinic al bolii.

Semnele din stadiul 1 al hepatozei ficatului gras pot fi fie complet absente, fie apar în mod nesemnificativ. Pacientul poate simți o slăbiciune generală, oboseală rapidă și apetit scăzut. O senzație de greutate și disconfort în zona ficatului poate apărea din când în când.

Diagnosticarea hepatozei grase. Testele necesare pentru identificarea tratamentului potrivit

Eficacitatea tratamentului depinde în mod direct de oportunitatea diagnosticului și de stabilirea diagnosticului corect. O primă vizită la un hepatolog începe cu o anamneză medicală. Medicul ascultă plângerile pacientului, întreabă despre prezența sau absența factorilor care predispun la dezvoltarea ficatului gras.

Medicul examinează apoi pacientul, clarificând localizarea durerii și a altor simptome neplăcute, iar apoi palpează zona subcostală dreaptă, clarificând mărirea de volum a organului. După ce a pus un diagnostic preliminar, specialistul trimite pacientul la examinări suplimentare pentru a confirma diagnosticul inițial.

Astfel, pacientul trebuie să facă analize de sânge generale și biochimice, ecografie a organelor abdominale și o scanare CT sau RMN. În unele cazuri, diagnosticul poate fi confirmat doar printr-o biopsie hepatică.

Tratamentul pentru steatoza hepatică de grad 1 la bărbați și femei depinde de cauza și simptomele bolii, de gradul de afectare a ficatului și de caracteristicile individuale ale organismului. Scopul principal al tratamentului este de a elimina factorii care contribuie la acumularea de grăsime în hepatocite, precum și de a ameliora simptomele neplăcute și de a restabili funcția organului.