Ștefan Chelaru, un bărbat cu un picior amputat, supraviețuiește într-o baracă improvizată de el însuși din materiale de construcție aruncate de alții: „Trebuie să te bucuri de orice îți dă Dumnezeu”

Ștefan Chelaru are 59 de ani, iar în urmă cu un an, piciorul stâng i-a fost amputat din cauza unei boli cronice de care suferă. Bărbatul locuiește într-o casă improvizată pe care și-a construit-o din materialele lăsate de muncitorii de la șantierele din zonă.

Ștefan Chelaru suferă de o boală cronică din cauza căreia i-a fost amputat piciorul

Într-o baracă improvizată, ridicată cu propriile mâini, de pe Bulevardul Chimiei din Iași, trăiește Ștefan Chelaru, un bărbat de 59 de ani, care, în urmă cu un an, și-a pierdut piciorul în urma unei amputări cauzate de o boală cronică. Însă acesta nu și-a pierdut credința, demnitatea și simțul umorului.

Trăiește singur, fără curent electric sau apă, cu puține lucruri, dar cu o inimă mare, care încă știe să iubească viața, așa cum vine ea, cu bune și rele. Cea mai mare greutate, însă, rămâne incapacitatea de a se mișca așa cum își dorește după ce, în urmă cu un an, i-a fost amputat piciorul stâng.

„Eu sunt bolnav cronic. Am un an de zile de când mi-au amputat piciorul. Am stat mai mult prin spital, vreo trei ani la «Sfântul Spiridon». Nu am rezistat. Am stat trei luni numai, într-un pat, și am plecat la Constanța, că am acolo o soră, să mă operez”, a povestit Ștefan Chelaru reporterilor BZI.

În trecut, bărbatul a lucrat în construcții și, chiar mergând în cârje, înainte să îi fie amputat piciorul, a încercat să își asigure un acoperiș deasupra capului din baraca pe care a improvizat-o. Alături de el sunt cățeii, pe care îi îngrijește cu o atenție aproape părintească, împărțind cu ei puținul pe care îl are.

„Mi-a plăcut mult să lucrez în construcții și cunosc foarte bine domeniul. Am făcut vile pe la Suceava. Pe unde am apucat, pe acolo am lucrat. Lumea mă cunoștea, mă chemau. Contează foarte mult și mâna de lucru, dar acum nu mai pot. Asta este, știți cum e zicala, trebuie să te bucuri de orice îți dă Dumnezeu. Uneori mă bucur. Mie îmi place natura asta, am timp să stau cu câinii mei. Am mare grijă de ei. Au carnet de sănătate, sunt sterilizați. Țin tare mult la ei și ei la mine, numai lângă mine stau”, a adăugat Ștefan Chelaru.

Bărbatul este recunoscător pentru fiecare ajutor primit

În ciuda greutăților, Ștefan Chelaru nu se plânge și nu cere nimic. Este recunoscător pentru puținii oameni care i-au întins o mână de ajutor de-a lungul timpului. Despre acești oameni vorbește cu emoție și repetă constant că „sunt îngeri trimiși de Dumnezeu”.

„Sunt câțiva oameni care mă ajută pe mine să mai supraviețuiesc. Îmi prelungesc zilele de trai. Eu cred că sunt, pur și simplu, niște îngeri trimiși de Dumnezeu asupra mea pentru a mă salva, pentru a-mi prelungi zilele, să mai văd și eu natura și viața asta cum se va schimba”, a rostit Ștefan Chelaru, plin de recunoștință.

Bărbatul și-a păstrat credința și recunoaște că nu se poate plânge de greutăți. Chiar dacă în sufletul său există atâta tristețe, acesta spune că în fața lui Dumnezeu e fericit și mulțumit.

Fără rude apropiate – doar o fiică de 33 de ani, care locuiește în străinătate, dar pe care a auzit-o numai la telefon, deoarece nu a apucat să o întâlnească vreodată –, bărbatul este ajutat de câțiva oameni care îi duc mâncare, îi spală hainele, îi aduc apă sau îi fac cumpărăturile, fără vreo obligație, ci din compasiune.

Una dintre persoanele care se îngrijesc de Ștefan Chelaru, fără să aștepte nimic în schimb, este Irina, femeia care are grijă ca bărbatul să aibă întotdeauna ce să mănânce.

„Este un om tare bun. M-a impresionat că el niciodată nu a cerut nimic. Dacă nu vin eu să vad ce are nevoie, nu îmi spune. A primit, acum ceva timp, un bon valoric de 250 de lei pentru cumpărături și l-am întrebat ce vrea să îi cumpăr de banii ăștia și mi-a spus să îi cumpăr o pungă de zahăr și mâncare pentru cățeii lui. A preferat să bea apă cu zahăr. Îi place dulcele, deși nu prea are voie. Și să ia mâncare pentru câini. Îi iubește mult. Chiar dacă abia se poate mișca, îi scoate și la plimbare în parc, până în Tătărași. El și pe porumbei îi ține în casă pe vremea asta, spune că e prea frig pentru ei. Chiar e un om bun și eu cred că îl iubește mult Dumnezeu, pentru că, acum două săptămâni, de la soba mică pe care o are, aproape a luat foc. Dar așa, într-un picior, s-a ridicat și a reușit să stingă flacăra”, a povestit Irina, una dintre femeile care au grijă de Ștefan Chelaru.

Una dintre cele mai mari nevoi ale bărbatului, în prezent, este să aibă lemne pentru încălzire.

Fără electricitate, fără apă curentă și cu resurse minime, fiecare zi este o luptă dusă în tăcere, departe de ochii oamenilor. Totuși, Ștefan Chelaru, bărbatul cu piciorul amputat, nu vorbește despre vreo nedreptate, ci despre Dumnezeu, despre recunoștință și despre puterea de a continua chiar și în cele mai grele momente.