În continuarea rubricuței, babetele cele hâtre vă prezintă una despre o tanti de pe la uficiul pentru investiții pe la sate, pre numele ei Alinuța Suficienta. Gurile rele spun că tănțica aiasta a făcut recent o adevărată criză de nervișori, pe motiv că fermierii s-au plâns de ea că, în loc să îi ajute, mai mult le pune tăt felul de piedici. Cică tanti asta, care se crede miezul galaxiei sau ceva, s-a dat cu turul de pământ, ca la doi anișori, că ea pleacă de la uficiul pentru investiții pe la sate, cu gândul că ce o să facă lumea fără ea, cum o să se mai descurce săracii oameni, săracii fermieri fără aportul ei minunat!
Acu’, babetele îi recomandă Alinuței să nu mai fie auto-suficientă și să evolueze, să se mai dea cu lumea, că, altfel, o să agiungă să moară de foame, n-o s-o mai bage nimeni în samă! E adevărat că mulți se cred buricul pământului și au senzația că, fără ei, lumea ar face implozie, dar ăștia uită vorba aia din popor: „E plin cimitiru’ de oameni de neînlocuit!”