Tatăl lui Serghei Mizil, mâna dreaptă a lui Ceaușescu. Cum a murit Paul Niculescu-Mizil

Tatăl lui Serghei Mizil, considerat mâna dreaptă a lui Nicolae Ceaușescu, a fost un demnitar important al regimului comunist. Acesta a deținut funcții cheie în conducerea țării în perioada regimului de tristă amintire. În plus, după Revoluția din 1989, Paul Niculescu-Mizil a rămas implicat în viața politică, fiind unul dintre membrii fondatori ai Partidului Alianța Socialistă.

Serghei Mizil este cunoscut în întreaga țară datorită aparițiilor sale controversate, însă puțini știu că celebrul afacerist provine dintre-o familie cu un nume puternic în istoria României. Tatăl său, Paul Niculescu-Mizil, a fost un demnitar important al regimului comunist și a lăsat o amprentă semnificativă în politica românească.

Tatăl lui Serghei Mizil, mâna dreaptă a lui Ceaușescu

Tatăl lui Serghei Mizil a fost una dintre figurile importante ale Partidului Comunist Român (PCR), un om apropiat de Nicolae Ceaușescu, care a deținut funcții cheie în conducerea țării în perioada regimului comunist.

20:10, 17 Feb 2026

FOTO Ce salariu lunar avea Nicolae Ceaușescu înainte de 1989. Suma depășea cu mult veniturile românilor obișnuiți

12:56, 11 Feb 2026

FOTO Cum se făceau clătitele comuniste pe vremea lui Ceaușescu. Rețeta fără ouă și lapte care a salvat acest desert

Paul Niculescu-Mizil s-a născut la 25 noiembrie 1923 și a fost unul dintre cei mai influenți politicieni ai României socialiste. Membru marcant al PCR, a ocupat de-a lungul carierei numeroase funcții de rang înalt, fiind considerat „mâna dreaptă a lui Ceaușescu”.

El a fost ministru al Educației și Învățământului, precum și ministru al Finanțelor Publice, contribuind activ la elaborarea politicilor educaționale și economice ale regimului. Totodată, a fost unul dintre artizanii cultului personalității lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, anterior perioadei Ceaușescu.

Cariera politică a lui Paul Niculescu-Mizil

Paul Niculescu-Mizil a intrat în politică în anul 1945, când s-a înscris în Partidul Comunist Român. De-a lungul anilor, a deținut funcții academice și politice de prestigiu:

– prorector și ulterior rector al Școlii Superioare de Partid „Ștefan Gheorghiu”, instituția care forma viitorii lideri comuniști;
– director adjunct al Institutului de Istorie a P.M.R. în 1955;

A participant la redactarea Declarației din aprilie 1964, document istoric prin care România și-a afirmat independența față de Uniunea Sovietică.

După Revoluția din 1989, Niculescu-Mizil a rămas implicat în viața politică. În 2003, a fost unul dintre membrii fondatori ai Partidului Alianța Socialistă, formațiune care promova idealurile socialiste într-un nou context democratic.

Soția, copiii și familia Mizil

Paul Niculescu-Mizil a fost căsătorit cu Lidia Niculescu-Mizil și a avut șase copii, dintre care trei biologici și trei adoptați. Cei trei copii naturali sunt Serghei Mizil, Lidia Mizil și Donca Mizil.

Unul dintre copiii adoptați, Doru, a fost înfiat de familie înainte de a împlini un an, după ce a rămas orfan în urma unui accident rutier. Familia Mizil a fost mereu în atenția publicului, iar Serghei a vorbit deseori despre copilăria sa privilegiată în perioada comunistă.

„Aveam vilă la Snagov, o Dacie specială și mâncam de la o casă de comenzi unde se găseau whisky și țigări bune. Astea erau avantajele, dar în ultimii ani Ceaușescu voia să facă economii și multe dintre privilegii au dispărut”, povestea Serghei Mizil într-un interviu.

Cum a murit tatăl lui Serghei Mizil

După o viață dedicată politicii, Paul Niculescu-Mizil s-a stins din viață pe 5 decembrie 2008, la vârsta de 85 de ani, într-un azil privat din zona Bucureștii Noi. Cauza decesului a fost o afecțiune cardiacă, care s-a agravat în ultimele luni ale vieții.

Moartea sa a marcat dispariția unuia dintre ultimii reprezentanți de marcă ai elitei comuniste din România. Chiar dacă a fost o figură controversată, Paul Niculescu-Mizil a rămas o personalitate importantă în istoria politică a României. A contribuit la definirea direcției ideologice a regimului comunist și la consolidarea rolului României în contextul blocului estic.