LIVE VIDEO – TOP EXCLUSIV! Despre politici culturale şi artistice naţionale, într-o ediţie BZI LIVE de impact alături de îndrăgitul actor Mircea Diaconu, fost ministrul al Culturii şi europarlamentar

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Vineri, 18 februarie 2022, ora 15.00 (via Skype) este programată o nouă ediţie BZI LIVE exclusivista şi de impact despre politici culturale şi artistice naţionale, într-o ediţie BZI LIVE specială alături de îndrăgitul actor Mircea Diaconu, fost ministrul al Culturii şi europarlamentar. Astfel, alături de acesta vor fi abordate elemente ce ţin de proiectele pe care le-a promovat şi dezvoltat pe acest segment, modul în care susţinut cultură, patrimoniu şi valorile tradiţionale ale României, inclusiv în Parlamentul Naţional, starea Culturii şi Artei din ţară, strategii pentru susţinerea acestor domenii, viziuni şi acţiuni în acest areal important pentru orice naţiune.

Mircea Diaconu, primul actor din România care şi-a dat demisia, devenind liber profesionist (1990)

Mircea Diaconu (n. 24 decembrie 1949, Vlădeşti, Argeş, România) este un actor, om politic și fost profesor la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografica ”Ion Luca Caragiale” din Bucureşti, fost director al Teatrului ”Nottara”. A fost membru în Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA), europarlamentar independent, membru şi vice-preşedinte al Comisiei pentru Cultură şi Educaţie din 2014 până în 2019, din Parlamentul European.

A absolvit liceul la Câmpulung Muscel în 1967 şi fostul mare Institut de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC) ”I.L. Caragiale” În 1971. A debutat în 1970, la Teatrul ”Bulandra”, cu” Harfa de iarbă” de Truman Capote. Debutul în cinematografie a avut loc în 1971, cu filmul ”Nunta de piatră”, după Ion Agârbiceanu, în regia lui Dan Pita. În 1972, a fost angajat, de către Liviu Ciulei, la Teatrul ”Bulandra”, unde a rămas până în 1982, când a devenit actorul Teatrului ”Nottara”. A fost primul actor din România care şi-a dat demisia, devenind liber profesionist (1990), pentru că apoi să revină în teatru ca angajat în 2001. Este binecunoscut şi apreciat de către public din numeroase reprezentaţii teatrale şi cinematografice iar, după 1990 a fost una dintre cele mai implicate şi active personalităţi în a susţine şi promova Cultură, Teatrul, Filmul şi Artă din România, atât pe plan naţional dar şi la nivel internaţional.