Tradiții, obiceiuri și superstiții de Sfântul Pantelimon

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Luni, 27 iulie, creştinii ortodocși sărbătoresc Sfântul mare mucenic şi tămăduitor, doctor fără arginţi Pantelimon. În tradiţie, sfântul este considerat fratele mai mic al Sfântului Ilie, cunoscut şi că Sfântul Ilie cel mic (sau cel şchiop), sau Pintilie Călătorul.

Sfântul Pantelimon, doctor fără arginți

Sfântul Pantelimon depunea eforturi să îl facă pe acesta să fie mai îndurător cu credincioșii care cad în păcat. Sărbătoarea Sfântului Pantelimon se celebrează pentru a linişti trăsnetele, arsurile şi căderile de grindină de pe teritoriul României.

Sfântul Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi sfinţi ai Bisericii lui Iisus Hristos. Pomenit în data de 27 iulie, acest sfânt este deseori numit „doctor fără de arginţi„, arătându-se prin aceasta faptul că el n-a umblat după averi şi s-a mulţumit întotdeauna cu ceea ce putea avea din rosturile lui. Niciodată nu cerea de la nimeni să-i plătească pentru faptele bune ce le făcea pretutindeni. Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor şi tămăduitor al bolnavilor, el este un model de doctor, slujitor şi creştin următor lui Hristos.

Tradiţii, obiceiuri şi superstiţii

Se zice că pe data de 27 iulie, ziua Sfântului Pantelimon, cerbul iese din apă şi aceasta începe să se răcească, frunza teiului se întoarce pe dos, semn că vară este pe sfârșite. În această zi se mănâncă porumb şi dovlecei pentru a fi mai viguroşi în timpul anotimpului rece. În ziua de Sfântul Pantelimon se împart multe fructe, pentru că poamele să nu fie viermănoase următorul an.

Totodată, în popor se mai spune că oamenii care lucrează în ziua de Sfântul Pantelimon sunt condamnaţi să se îmbolnăvească de boli grele, precum ciuma și să aibă parte de ceasuri negre şi pagube în viaţa de familie.

Sfântul Mucenic Pantelimon s-a născut în anul 284 după Hristos, în oraşul Nicomidia. A trăit în timpul împăratului Maximian (286-305). La naştere a primit numele de Pantoleon, un nume păgân care înseamnă „cel în toate puternic ca un leu”. După ce a primit Taina Botezului de la preotul Ermolae, a luat numele Pantelimon, „cel cu totul milostiv”.

Sfântul Pantelimon şi-a împărţit moştenirea sa oamenilor săraci, a eliberat sclavii şi s-a dedicat îngrijirii tuturor bolnavilor. Acestora, pentru a-i putea vindeca, le cerea să creadă în Mântuitorul Iisus Hristos, iubitorul de oameni, cel venit pe pământ pentru a ne vindeca de toate bolile sufleteşti şi trupeşti.

Împăratul Maximian a dorit să-l facă doctorul său personal, dar i-a cerut întâi să renunţe la credința sa, la creştinism. Sfântul a refuzat vehement şi atunci împăratul a poruncit să i se taie capul.

Conform site-ului crestinortodox.ro, Moaştele Sfântului Pantelimon sunt împrăştiate în toată lumea creştină, mulţimi de credincioşi găsind mângâiere şi tămăduire la acestea, spre care Dumnezeu se milostiveşte că spre un lucru drag, că spre „prietenul” Său, doctorul Pantelimon. Multe lăcașe de cult, biserici şi mănăstiri, cabinete şi asociaţii medicale, sunt puse sub ocrotirea Sfântului Pantelimon. Atât în afara ţării, cât şi la noi, moaştele Sfântului Pantelimon, aduc neîncetate bucurii şi tămăduiri.

Catedrala Episcopală din Galaţi şi Catedrala Mitropolitană din Iaşi pastreza, cu mare bucurie, câte o părticică din Sfintele sale Moaşte.